sâmbătă, 18 decembrie 2010

Prima fugă….

                   
Plecase de acasă fără nicio părere de rău. Pur și simplu, într-o dimineață s-a trezit, s-a îmbrăcat în tăcere și a plecat spre gară. Părinții, colegii, prietenii, orașul, teii tăcuți...toate au rămas în urmă ...parcă niciodată nu i-ar fi cunoscut. Își amintește cum stătea în gara mică, deoparte de ceilalți oameni. Avea să vină un tren, însă nu știa unde va ajunge acel tren....se urcase apoi în primul vagon. Era un personal. Mai bine așa, mergea mai încet, avea timp......În fiecare stație se gândea să coboare, dar nicio stație nu a fost să fie gara ei. Oamenii urcau, coborau...aveau un drum cunoscut, pe cineva drag care poate îi aștepta acasă....Drumul ei...incert de la un minut la altul. Să fi fost destinul sau voința ei care au aruncat-o în acest oraș? Sau faptul că era stația terminus....Au trecut zile, săptămâni....pierdută printre străinii orașului.......nu o bucura această libertate furată...nu se putea bucura de soare, de ploaie, de flori.....încă simțea teama, teama de a nu se trezi luată de braț și târâtă acasă, teama de țipete iscate din senin, teama de corzi rupte prea brusc.......Se întreba dacă nu cumva ar trebui să sune...să anunțe că e bine......își lipise receptorul rece al telefonului de ureche...tonul țiuia strident....formă numărul....la celălalt capăt al firului auzi un Alo slab, fără speranță....Închise telefonul și porni spre gară.....

7 comentarii:

  1. De cele mai multe ori ma cred "o vesnica nemultumita", pentru ca implinirea e atat de aproape de noi, si totusi cautam orbeste alte gari si alte " pasagere " trenuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Brândușa...unii merg prea-n viteză..
    @Liviu....cu plăcere..:)

    RăspundețiȘtergere
  3. vreau continuarea povestii
    ce s a intamplat cu persoana din gara
    cunosc si eu una care a ramas singura intr un oras si a supravietuit si s-a ridicat dupa multe sacrificii
    azi e vesela intreaga dar si cu amintiri dureroase.
    pana la urma cum e mai bine ?
    ramai intr-un mediu cunoscut chiar daca te limiteaza sau iti iei zborul dar platesti un pret pentru libertatea asumata ?

    RăspundețiȘtergere
  4. frumoasa povestea... un fel de "poveste fara sfarsit", nu?:) am publicat ceva asemanator si eu "la mine acasa" acum cateva luni numai ca in "povestea" mea personajul principal hotarase sa se rupa de cotidian macar pt o zi, doua si a hotarat sa mearga in gara sa se urce in primul tren indiferent de directia acestuia...Scrii foarte frumos, te urmaresc de ceva vreme, felicitari :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Lois....continuarea încă nu s-a scris...
    @Troskplosk.....bine ai venit și mulțumesc. Personajul meu însă...e real...

    RăspundețiȘtergere
  6. si al meu la fel septembrie ;) aaaa, si inca un amanunt, personajul meu e nascut... in septembrie :)

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...