miercuri, 31 martie 2010

Dacă aş putea


Asculta mai multe audio Muzica


Ce ciudat…..m-a trezit o rază de soare timidă….scânteia în palma mea…..şi…..cumva ……palma parcă îmi rămase întinsă spre mângâiere. Doamne, ce singuri suntem! Împreună şi totuşi singuri! De restul, acuma, nu mă desparte decât un monitor….de parcă aş putea să fac un salt şi ….să ajung în lumi necuprinse. E aceeaşi senzaţie ca atunci când visez că zbor. Ador visele în care zbor. Pur şi simplu. Doar îmi pun în gând …..şi uite, mă înalţ. De ar fi atât de simplu. Şi, din nou, mi se întâmplă aceeaşi nebunie…nu mai ştiu ce simt, în schimb, cumva îi simt pe cei din jurul meu, simt bucurii, dar mai ales durere. Tristeţe. Şi doare. Aş vrea să fac ceva bun, să scriu ceva frumos. Dar nu pot. Ceva mă opreşte. Ceva se rupe în bucăţi. Credinţa mea în mine…

marți, 30 martie 2010

Pentru voi


?


Asculta mai multe audio Muzica

      Nopţi, vise, iluzii
    Şi amintiri şi aşteptare
 O anticameră a viitorului
   Un prezent fără culoare
        Un trist epilog
        Al unei cărţi
        Încă nescrise..

vineri, 26 martie 2010

Intrebare


Asculta mai multe audio Muzica

Suntem oare pe deplin conştienţi de puterea pe care o avem, o putere imensă şi anume puterea de a alege?
Puterea de a alege orice, pe orice, puterea de a alege absolut orice vă trece prin cap.
E, puterea asta naşte în fiecare zi monştrii, naşte în fiecare zi aberaţii, mofturi...........Şi noi, zilnic, ne luptăm cu noi.....şi atât.
Am uitat că suntem efemeri, am uitat că în fiecare zi un copil e mai bătrân decât ieri......
Am uitat cum e să treci de ziduri, am uitat cum e să încerci să înţelegi nimicul, am uitat cum e gustul atunci când îţi depăşeşti limitele......ne-am uitat cele mai profunde simţuri.
Mai ţineţi minte o întrebare pe care v-o puneau oamenii mari atunci când eraţi copii? CE VREI SĂ TE FACI CÂND O SĂ FI MARE? Uauu.........ce chestie................să fii un om mare ............
Cert e că acuma nu fac ceea ce îmi doream......zilele au trecut, copilul a rămas o amintire ştearsă şi......nu cânt.....da, pentru-că ăsta era visul meu, să cânt.....dar soarta nu mi-a dat şi voce.....în schimb m-a transformat într-un om mare complet afon.
Tare aş vrea să ştiu care este povestea din visul vostru de copil? Oare câţi dintre voi au avut puterea să aleagă să facă acel ceva, ceva-ul pe care şi l-au dorit încă din copilărie..... Aţi avut şansa asta?

joi, 25 martie 2010

................


Asculta mai multe audio Muzica

Te simţi golit şi aştepţi clipa când sufletul tău o să fie din nou plin de dorinţa de viaţă, clipa când tot ce-ai dăruit odată, cumva, se va strânge la loc......dar......sufletul poate rămâne gol, pustiu şi timpul rămas să nu fie îndeajuns ca să te poţi vindeca.....mereu să fie un dor nestins.....mereu să încerci să aduni infinitul într-o lacrimă caldă, fierbinte......să nu mai poţi să fi acolo, sus.....în absolut, să nu-ţi mai doreşti poate acel absolut de frica căderii, de mizeria de jos. De câte ori poţi să încerci? De câte ori poţi gusta acel superb început, de câte ori poţi să te desprinzi şi de câtă putere ai nevoie? De câte ori poţi să te pierzi, să te aduni, să te chinui cu clipele şi orele ce trec, să numeri nopţi grele şi lungi, să numeri zilele ce nu se mai sfârşesc? Răsărit si apus......Regret şi speranţă......Timpul.....ce trece.... 

miercuri, 17 martie 2010

Despre un vis


Asculta mai multe audio Muzica


Vântul îmi înconjura corpul din toate părţile...acum îl alinta, acum îl biciuia....Norii se grăbeau spre nicăieri, pomii îşi întindeau braţele către ultimele licăriri de lumină, iar pescăruşul se învârtea nedumerit în jurul meu. Vântul, norii, pescăruşul, pomii, eu, aşteptam.....Calmul agitaţiei fu spart deodată de un fulger îndrăzneţ, viu, aprins. Vântul se sperie şi fugi departe. Norii se opriră din goana lor nebună, iar pomii îşi adunară crengile. Doar pescăruşul se agita în jurul meu. Şi fulger după fulger, splendoare de viu, despărţiră Cer de Pământ. Veneau pe neaşteptate, din colţuri din cele mai ascunse şi nebănuite. Şi lumina lor schimba umbre şi culori. Pescăruşul prindea forme ciudate, norii erau adevărate citadele, pomii...tăcuţi...cu teama de foc. Corpul meu vibra, răspundea la fiecare foc de cer, simţea arsura şi descărcarea lor. Dar, pescăruşul dispăru....alungat poate de un nor, poate de fulger. Deodată, formele şi culorile prinseseră viaţă. Vântul veni din nou, pomii se înveseliră, luna lumina pal, doar undeva se mai zărea o licărire, ciudată, ba stinsă, ba aprinsă, depărtându-se încet..... Parcă era o speranţă. Aud un fâlfâit de aripi obosite. Pescăruşul, frânt, aseză la picioarele mele o frântură de fulger viu. Speranţa îşi găsise rostul şi se născu din nou, din chin, din foc, de nicăieri.....

miercuri, 10 martie 2010

Despre vis sau ....realitate


Vezi mai multe video Diverse


O fi viaţa făcută doar din scurte vise? Sau noi visăm că trăim? Şi atunci când îţi dai seama că trăieşti....să realizezi că te trezeşti totuşi dintr-un vis..... ce sentiment! Ce e vis şi ce e realitate? La ce să renunţ? Pot să trec  realitatea visând sau pot să visez realitatea pe care o vreau.....pot fi considerată egoistă?

marți, 9 martie 2010

Despre trecut (sau prezent, sau viitor)

........ încerc să îmi aduc aminte din trecut cât mai mult cu putinţă şi primele amintiri........ajung la butoanele unui radio şi fac primii paşi, merg la grădiniţă şi primesc prima tricicletă - roşie - şi capăt şi primele julituri, prima bătaie cu băiatul care mi-a ascuns plastilina, nu mai ţin minte cum arată educatoarea, învăţ să citesc şi să număr, îmi zâmbesc dintr-o poză cu o cravată tricolor la gât şi cu un stilou în mână (modelul cu rezervor pentru cerneală) descopăr că nu sunt cu nimic mai deosebită decât ceilalţi colegi, nu îmi place matematica, nu ştiu de ce trebuie să învăţ germana, ajung la liceu, mă plictiseşte rutina, nu intru la facultate, mă încadrez în clasa muncitoare, vine revoluţia, trec anii, nu se schimbă mai nimic în peisaj, termin o facultate, mă îndrăgostesc, disper, mă îndrăgostesc iar, apoi nu mai disper, nu îmi amintesc chipul părinţilor în perioada copilăriei, fac greşeli sau alegeri bune, dau vina pe liberul arbitru, gasesc o pisică....trăiesc...
Întrebare: Dacă aţi avea la dispoziţie o singură zi în care, cineva, nu ştiu cine....vă spune:
Poţi să alegi să te întorci în trecut într-o zi anume .....sau
Poţi să alegi să îţi vezi din viitor o zi anume.....
Care ar fi acea zi?
De ce?
Dar .....nu puteţi schimba nimic din aceea zi, nu puteţi decât să retrăiţi o bucurie, să vă vedeţi o greşeală, sau, să vă aflaţi destinul......

luni, 8 martie 2010

Despre ce simt într-o zi de luni


Asculta mai multe audio Muzica

Nemăsurata forţă a durerii s-a adunat în sufletul meu. Fără pic de zgomot, fără ştiinţa mea, s-a strecurat acolo şi îşi face de cap în toată puterea ei. Încerc să îmi adun bucuriile şi veseliile, să o îngrădesc, să o nimicesc....dar bucuriile sunt prea puţine, iar veselia nu mai are niciun rost. O arunc din colţ în colţ  răscolind totul înauntru....Poate o să îi găsesc un loc unde să o ascund.... 

sâmbătă, 6 martie 2010

Despre cadouri

Mai ţi minte acel Ajun de Crăciun? Mai ţi minte cum în fiecare fulg de zăpadă vedeam un castel de cristal şi ne puneam o dorinţă? Mai ţi minte fericirea? A fost seara în care ţi-am dat cadoul.....şi nu pot să uit cu ce bucurie l-ai primit, nu pot să uit cum nerăbdător ai deschis capacul cutiei, apoi l-ai închis repede la loc, speriat de ceea ce ai văzut.....şi ai şoptit parcă doar pentru tine: "am şi uitat ce îmi doresc..". Au trecut, cât? Doamne ! 12 ani! Dar, eu nu pot să uit ce am simţit atunci, nu pot să uit sentimentul care mi-a invadat sufletul, refuzând să mai plece vreodată. A fost ceva atât de intens încât ........şi astăzi e la fel de viu. Şi nu am cuvinte să  îl descriu. Şi nimic, niciodată nu a egalat acel sentiment . Şi mă bucur să văd, că după atâţia ani ....mai porţi acel cadou....... zilnic. Ca pe ceva ce face parte din tine .....şi nu am curajul să te întreb: ce ai simţit atunci?

vineri, 5 martie 2010

Despre Cineva

Umbra serii  învăluia oraşul desenând figuri ciudate în drumul ei......Aşteptam, la Romană, pe cineva drag....cineva drag care nu mai venea. Renunţasem să mai iscodesc feţele celor din jurul meu, când un om bătrân se îndreptă către mine....Ţinea în mână un rest de ţigare...chipul îi era brazdat de un zâmbet neterminat. Părul albit, umerii încovoiaţi....Hotărât, cu acelaşi zâmbet, mă întreabă: "Ştiţi care este cel mai frumos sentiment?" Mă uit la el ....: "Nu, care este?" Bătrânul îmi răspunde sec: "Să aştepţi". Puţin plictisită îi spun "Depinde ce". Bătrânul, privi brusc în jos....zâmbetul se şterse preţ de o clipă doar.....apoi ridică spre mine un chip  brăzdat de un zâmbet neterminat şi spuse hotărât: "Să aştepţi o femeie care nu mai vine"......În acel moment totul în jurul meu se cufundă în linişte...absurdă...grea.....O clipă care păru un secol...apoi cineva mă luă de mână...."Am întârziat....mă ierţi?"

joi, 4 martie 2010

Despre cei fără nume

În drumurile mele, m-am oprit într-un sat aşezat la poalele munţilor, ţinut în braţe de copaci bătrâni, răcorit de izvoare limpezi... Totul într-o armonie desăvârşită....
Doi săteni:
-Să trăieşti! De unde vi?
-De la Cel care taie pomii!
-E, te las. Mă duc la Cel cu moara.
Ce ciudat...mă gândeam. Oare nu au nume?
Acolo, la poalele munţilor, într-un sat uitat de timp, fiecare era Om, fiecare era o parte din natură, fiecare îşi avea rostul lui, aşa cum o floare înfloreşte, aşa cum un măr dă rod..
-Să trăieşti! Ce faci?
-Uite stau şi mă gândesc.
-La ce?
-La Cea care a trecut prin sat!

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...