duminică, 24 aprilie 2011

Ceasuri.....


                        
                            

 Se așeză obosit pe o bancă prăfuită de la marginea drumului.... Rezemă cu grijă bastonul din lemn de frasin.......o amintire de la cineva drag lui...........apoi, închise ochii și se lăsă mângâiat de razele timide de soare.....
-Hai Cătălllinnneee....mai avem un minut, dă passăăăă! Liviu preluă pasa ca un adevărat profesionist și se strecură cu dibăcie printre ceilalți puști de vârsta lui și.....Gooolllll!! Ura! Câștigaseră întrecerea pe licee. Liviu fu purtat pe brațe de către colegii veseli, undeva la marginea terenului.... .Dintr-un alt colț, îl privea cu admirație o puștoaică timidă,  cu păr bălai și ochii ca un senin de vară....Ținea în mână o eșarfă albastră....cu un oftat ușor, o împături și o băgă în buzunar, depărtându-se încet de grupul vesel, cu ochii ca un senin de vară privind în pământ......
Banca a treia de la geam......În clasă nu se auzeau decât tocurile stilourilor mâzgâlind caiete......Psstt! Pssttt! Brândușa, lasă-mă să văd și eu......Puțin agitat, băiatul din banca a treia de la geam, renunță să mai numere frunzele nucului ce umbrea după amiaza aceea......Ca de obicei, fu prea ocupat cu antrenamentele și micile turnee pentru a mai avea timp să învețe. Astăzi aveau teză la istorie.......În spate...Cătălin, prietenul lui cel mai bun, scria de zor......În față...tocilara clasei....nu avea nicio șansă. Privi cu speranță spre colega lui de bancă.....o puștoaică timidă, cu păr bălai și ochii ca un senin de vară.....Oftând, Brândușa schimbă poziția caietului în așa fel încât să poată vedea și Liviu.....Era supărată. Se plictisise învățând și pentru el, făcându-i teme, desene, proiecte........Iar el, el nici măcar nu avea timp de un mulțumesc.....Soneria zbârnâi strident.......Liviu lăsă caietul pe bancă și fugi afară.......Pusese un pariu cu niște țânci ......ceva legat de fotbal.....Brândușa luă și caietul lui și-l duse la catedră.......
Durerea îl chinuia din nou......Se chirci la marginea patului.......Nu putea să nu se gândească cum ar fi fost dacă......dacă nu ar fi avut acel accident stupid la un antrenament.......Părăsise echipa de juniori pentru un club destul de renumit....Viața trecea în viteză pe lângă el.........După operație, ar fi avut nevoie de vreo cinci luni de pauză...dar ignorase sfatul medicilor. El nu avea timp! Acuma....trăia în amintiri hrănindu-se cu durere.....Doar cei doi prieteni nu-l părăsiseră și-i fuseseră alături tot timpul...Cătălin și Brândușa. Erau fericiți, aveau doi copii, o casă......Erau o familie!
-Nenea....nenea! De ce plângi? Tresări și deschise ochii....în fața lui, doi puști....Unul dintre ei avea o minge sub braț.....Nenea, îți este rău? Zâmbind amar spuse un nu aproape șoptit. Măsură din priviri puștii...... Cum vă cheamă? Fâstâcindu-se, unul dintre ei răspunse: Eu sunt Dan, iar el este prietenul meu Andrei......Se ridică greoi de pe bancă...prinse puștii de după umeri și spuse nostalgic uitându-se la clădirea imensă din apropierea băncii....Cu mulți, mulți ani în urmă, pe locul acestei clădiri era un liceu ținut în brațe de un mic părculeț. Acolo, într-un colț de parc, era un mic teren de fotbal. Un teren pe care, la vârsta voastră, plantasem vise....Le ciufuli părul ușor.....ca o adiere....Aveți grijă cum vă creșteți visele....Întinse mâna și-și luă bastonul din lemn de frasin. Intimidați, puștii se uitară după bărbatul ce se depărta șchiopătând ușor......fără să se grăbească....clătinând din cap..... Timpul.......prietenul și dușmanul meu.....

miercuri, 20 aprilie 2011

Vă urez.....

...un Paște fericit alături de cei dragi! Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase și sper să ne "reauzim" cu bine! Pe curând!



                           

luni, 18 aprilie 2011

Bună dimineața....:)

                   

Nu știu cum, dar seara asta-mi pare un răsărit....O ieșire din tenebre....Nu știu cum, nu știu de ce....E așa, ca o veselie......Un chef nebun de trăiri......de arome....de culori.....Noapte bună....bună dimineața tuturor!..:)

duminică, 17 aprilie 2011

LA MULȚI ANI.......

  
            




Telefonul.....



                             

Formase numărul de nenumărate ori, dar...niciodată nu-l apelase. Îi era teamă. Îi era teamă să aducă amintirile înapoi. Îi era teamă să se simtă din nou un fluture în zbor........îi era teamă de gustul fericirii, de eternitatea clipei, de glasul lui, de zâmbete, de trăiri.........! Se obișnuise așa......cu tăcerea. Nu știa cum va reacționa la auzul vocii.....Nu știa în ce hău va putea cădea. Sau nu. Poate nu se va întâmpla nimic........Sau poate.... da. Nu avea de unde să știe. În minte avea zeci de replici.......știa însă, că la primul sunet....va amuți...Însă îi era dor.....îi era dor să-l privească, să-i simtă gândurile, să-i deseneze conturul buzelor......Formă numărul din nou........apoi, după câteva secunde...spuse șoptit: Alo...

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Charlie Chaplin

Google m-a "tras de mânecă".....pe 16 aprilie 1889, la Londra, se năștea Charlie Chaplin....... 
„N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în „Making a Living”). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut.” (Chaplin, Charles (1964). My Autobiography. -Wikipedia)
Fiecare dintre noi.....ne naștem pentru un rol.....putem avea succes....sau nu.

Ciulește urechile......

Da, știu, calitatea pozei lasă de dorit.....de, ce să fac, peste aparatul foto s-a așternut praful.........Prea erau  haioși.... oameni cuminți așteptând metroul....de fapt, ciulind urechile....poate, poate vine metroul ăsta odată!..:))


miercuri, 13 aprilie 2011

Despre.....mine



 

 Știu ce mă nemulțumește! De fapt, știu ce mi-aș dori……liniște și timp….Mi-aș dori să am timp să ascult ploaia….să ajung acasă, să mă cuibăresc în vreun fotoliu rătăcit sub un geam deschis ….spre miresme de verde crud, de lalele, de narcise, de zambile …..spre triluri …..sau spre un cer ce stă să apună …….. Mi-aș dori să am timp pentru mine….să mă plimb, să merg cu bicicleta, să citesc, sau poate să …..pierd vremea pur și simplu! Mi-aș dori să am timp să vorbesc mai des cu prietenii, cu voi…..Oare e prea mult?

luni, 11 aprilie 2011

Nominalizări..:))...


Mulțumesc Dreams! În primul rând, tu ești cea care îl meriți! Eu...îl ofer cu drag tuturor celorlalți....care au talentul de a mă înveseli, de a mă bucura zilnic .....Cat, Brândușa, Dream...., Balantza, Ryanna, Tzug'M, Dmd.. ..și lista e lungă....dar, vă știți voi:) Uff..parcă ar fi vreun soi de Oscar:))

duminică, 10 aprilie 2011

Off...

Da, nu am scris nimic...de ceva timp. Viața mea nu e nici mai rea, dar nici mai bună. Aceeași linie...spre nicăieri. Nu am timp să gust primăvara, nu pot surâde razelor timide de soare.....Printre tot mai multe sarcini zilnice, încerc să-mi aduc aminte de ceea ce îmi doresc cu adevărat. Încerc să mă regăsesc. Să aflu ce-mi place....să-mi găsesc pasiunile....poate talente....încerc să-mi găsesc locul într-o lume gri...într-o lume în care nu știu ce contează. Ce contează pentru tine? De ce îți pasă? Care sunt valorile tale? 
Mulțumesc Tzug'M pentru garofițe :)... Liviu....povești am, o grămadă......dar ceva nu-mi dă voie să scriu.....Nemulțumirile poate....sau tristețea. Offff...ce mă fac eu cu țara asta?