Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2011

Înspre...

Am luat o piatră și am aruncat-o într-o direcție oarecare. M-am dus după ea, am ridicat-o și am aruncat-o...mai departe...Și tot așa..De fiecare dată când o găseam, mă opream, cercetam locul...poate, poate mi se potrivea! Dar, piatra m-a dus tot mai departe...și mai departe...

Noapte bună...

Imagine

Telejurnal......

Închipuiți-vă că citiți de pe un prompter...știrile perfecte...liniștite....știri care vă aduc în casă doar pozitiv.....Sau voci suave, calme...răsunând în liniștea serii....nimic violent.......Cum v-ați dori să fie știrile?

Bună seara dragi telespectatori…Vă invităm alături de noi, timp de aproximativ 40 de minute, să răsfoim paginile noutăților ….Echipa ZXY e zilnic alături de voi cu cele mai proaspete știri din țară și nu numai… Și pentru-că week-end-ul bate la ușă și suntem în plin sezon alb, ne-am gândit că nu ar strica o partidă de săniuș sau schi, undeva la munte. Ați putea alege, de pildă, Sinaia, unde s-au deschis pârtiile Valea Soarelui 2 cu o lungime de 1.200 metri și Lăptici cu o lungime de 1.900 metri, ambele deservite de un nou telescaun pe un traseu în lungime de 1,6 kilometri cu o capacitate de transport de 1.800 de persoane pe oră. Iubitorii sportului alb poate deja știu că Andy Murray s-a calificat în finala de la Australian Open, învingându-l pe David Ferrer în patru s…

Pierdut....

Imagine
Noapte adâncă cu luciri de stele umbrite când și când de nori argintați de luna stingheră..Simt miros de salcâmi, de primăvară proaspătă. De iarnă ce miroase a primăvară...Mâinile-s cufundate-n buzunare, corpul leneș în mișcări, gândurile călătoresc aiurea...clipele-s amorțite-n viață...Simt somnul oamenilor de dincolo de uși și geamuri...visurile-și fac de cap, în tăcere.... să nu trezească somnul.....Imaginația e păcăliciul sufletului nostru....naște dezamăgiri greu de dus...Dar, nici nu o putem ignora...ar fi prea pustiu. Care-i proporția corectă? O fărâmă de real strecurată-n vis, sau o frântură de vis pierdută-n viață? Uneori mă simt asemeni unui uriaș...țin lumea-n palmă, mă joc cu fulgere, sar peste hotare, nimic nu e mister...alteori parcă-s furnică...mă ascund de alți pași uriași, nu pot trece de hotare, iar picurii de ploaie îmi par meteori.... Care-i proporția corectă?

Am dat în ....

Imagine
...patima ștafetelor...:)) Așa că, sunteți invitații mei: Dreamer, Brândușa, Dreams, Iulia,Ryana, Dr. Cat, Tzug', Maria, Alessia...lista rămâne deschisă..
1. Ciocolata preferată.. Cea cu mentă..
2. Ce tic/ticuri aveți? Doar la birou..țin permanent un pix în mână...
3. Când ați făcut ultima dată un om de zăpadă? Acum trei zile....
4. Instrumentul preferat... Harpa
5. Uitați-vă în spate. Descrieți ce vedeți în maxim 15 cuvinte. Îmi râde iarna cu sclipiri de seară de dincolo de geam...
6. Numiți un obiect inutil pe care nu vă îndurați să-l aruncați. Un ceas de mână stricat.
7. Copil fiind, probabil vă doreați să schimbați lumea. Ce vă împiedică acuma? Mi-am pierdut nesăbuința...
8. Ați râs astăzi? Daaaa....la “întrecerea” dintre Alessia și Maria..J)
9. E vreun tablou în camera în care vă aflați? Care anume? Un peisaj de toamnă primit în dar de la vărul meu. Cel mai des însă, el pictează biserici.
10. De ce v-a fost teamă astăzi? Să nu-mi pice vreun țurțure-n cap....

Nu cumva mi-ați văzut dorul?

Imagine

Ninge alb ....

În vacarm.....

Aude un zgomot puternic de frână ….apoi ..șine gemând sub greutatea unui tramvai…..sunetul strident al unei ambulanțe…voci, multe voci…ba vesele, ba triste…..undeva, cineva trântește un geam….țipăt de copil și hohote puternice de râs…un telefon la care nimeni nu răspunde…În tot vacarmul simțea căldura soarelui alungată ușor de adieri de vânt…Își începu lin căderea..se desprinse ușor de restul culorii aprinse..Zgomotul vieții rămânea undeva, în urmă…parcă se ridica spre cer…Tăcută…se lipi de pământul încins…putea să-i audă respirația …să-i audă bătăile inimii…Și nimeni ….din tot ceea ce compunea zgomotul vieții ….nimeni nu auzi zgomotul făcut de căderea petalei de trandafir….

Anotimp..

Ninge. Din nou. Iar. Ninge în tăcere. Ninge...cu fulgi grei, mari....parcă se prăvălesc stele peste mine.....în nefireasca liniște... sau picură povești....Vântul s-a ascuns cine știe pe unde, când și când o aripă curajoasă mai străbate marea albă ce cade din cer.....Patru anotimpuri ce țin cât o viață. De fapt, viața e împărțită în anotimpuri. Și fiecare are anotimpul preferat. Ce gust îți aduce alb? Unde-ți fuge gândul? La halate, la spital, la puritate, la spațiu, luminozitate.....Case, străzi, pomi și oameni înghițiți de alb. Pași ce nu se mai aud, gânduri ce se lovesc de alb, chipuri ce nu se mai disting, oameni trecând unul pe lângă celălalt neauzindu-se, nevăzându-se...Cu ce diferă omul de zăpadă de acum, de cel din copilărie? Nu-mi aduc aminte gândurile copilăriei legate de omul de zăpadă......Îmi aduc aminte însă nămeții, săniușul, bucuria....și simt cald....un cald nefiresc în peisajul alb...Întind palma spre un fulg de nea....povești îmbrăcate-n cristale ..emoția mea însă t…

Eu, victima.....

Imagine
De fapt, e o ștafetă primită de la Dr. Cat într-o după amiază albă...

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta? Alexandr Soljenițîn.






















2. Care sunt motivele pentru care i-ai încredinţa sarcina aceasta?
Pentru-că sunt precum Oleg...cred că în fiecare om e o putere ascunsă….totul depinde de libertatea gândului, iar Alexandr Soljenițîn nu se îndoiește nicio clipă de acest lucru….



























3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra ourmăa umanităţii? M-am tot gândit și răzgândit….cât de mare e capsula aia?





















4. Cum arată pentru dvs pauza ideală pentru a

Discuția.....

............... închise ochii și-și aminti discuția......Din grupul gălăgios de lângă masa ei îi atrăsese atenția un tip mai altfel....era cel mai tăcut dintre toți, dar avea acel ceva în priviri......priviri ce se regăseau tot mai des .......Și brusc simți un gust nebun.... Privirile Ei: m-am hotărât să văd cât poți fi de nebun.......după ce mâinile tale vor fi libere...din legăturile sufletului meu.... Privirile Lui: poate că până atunci o să-ți sărut fiecare parte a trupului, poate o să încep cu buzele-ți arse de dorință..... Privirile Ei: poate o să las o lacrimă fierbinte pe pieptul gol, sau poate o să-ți șoptesc cuvinte calde. Poate o să te acopăr cu fierbințeala trupului meu... Privirile Lui: vom deveni trupuri împletite în lumina serii,  mâini peste tot și pe niciunde, minți goale de gânduri... Privirile Lor: fiecare clipă se va transforma în eternitate, fiecare simț va deveni necontrolat, totul în jur va fi înecat în emoțiile noastre....dăruire doar pentru dăruire... . Privirile Lu…

Dor...

Parcă de-un timp nu-mi mai aparțin....m-am ascuns atât de bine încât nu reușesc să mă regăsesc.....m-am ascuns de lume, de mine....Nici gândurile nu-mi mai aparțin....totul se derulează în ritm fantastic, un ritm dictat de alții.....În câte feluri poți să mori? În câte feluri poți să evadezi?  Gânduri rămase nescrise, uitate de vreme.....cum le aduci înapoi?  Și dacă le regăsești vor mai fi la fel? Un om va mai fi la fel? În fiecare zi parcă mor puțin câte puțin...așa ca și gândurile mele....Îmi e dor să evadez....oriunde, aiurea, pe străzi, în parc.....nu-mi pasă de vreme, de oră, de ceas.....îmi e dor de mine cu mine....îmi e dor de gânduri, de idei....ce zac cenzurate de vârtejul în care trăiesc.....îmi e dor de primăvară.....îmi e dor de viață....de voi....

:)

M-a făcut să-mi pun o mie de întrebări....și mai ales, m-a binedispus ..:))

Inedit...

Camera de gardă...

Ora 12........un salon obișnuit cu vreo patru paturi...care vin și pleacă....împinse de cei de la Smurd sau de personalul spitalului....după nevoi........în stânga o măsuță cu un telefon la care nu răspunde nimeni și o droaie de hârtii. Două scaune trecute de prima tinerețe....În dreapta, rafturi mai mult goale și multe sertare de diferite culori.....Peste toate tronează două cutii mari pe post de coșuri de gunoi. Conform afișului ar fi trebuit să fie două pubele, una albastră și una roșie....fiecare cu rostul ei.....Aparatură......mai nimic, vreo trei vechituri, una pentru electrocardiogramă și una pentru ecografie...........Privește uimită în jur....haos total.....Trecuseră deja două ore și rezultatul analizelor întârzie să apară...aveau să treacă peste patru ore cu același rezultat....Și asta după ce medicii și asistentele anunțaseră mândrii că într-un sfert de oră vor avea rezultatul....poate se referau la altceva! Se schimba tura de medici.......cel vechi îi comunică noului venit…

Lacrimile zeilor....

Imagine
Era luna lui cuptor... după muncile grele în arșița zilei îi plăcea să stea ore întregi în noaptea tăcută..... îi plăcea să stea întins în câmpul de maci....privea cerul înstelat lăsând gândurile să-i zboare aiurea.... Se distra imaginându-și că zeii privesc la el....un muritor. Perseus, cel ce o ucise pe Meduza....calul înaripat Pegas născut din sângele Meduzei....Andromeda, soția lui Perseus...Casiopeea, mama regelui Cepheus.....Poate va avea noroc de o ploaie de stele...Închise ochii...se simțea atât de liber, de liniștit, de împlinit......Bursc simți mici înțepături pe brațe, pe față....deschise ochii și văzu puzderie de stele sărutând pământul......Întinse mâna și culese un pumn de lacrimi de zei......dorințele se nășteau și mureau cu viteza gândului........fugind spre casă își imagina că va găsi un palat în locul bordeiului, își imagina că va fi putred de bogat...își imagina că va rămâne veșnic tânăr, se gândea că va stăpâni toate tainele universului.......Ceea ce însă nu observ…

????

"Te afli într-o cameră cu două uși. Cum reușești să ieși știind că dincolo de prima ușă se află o cameră cu pereți din sticlă și soarele ar arde totul instantaneu, iar dincolo de a doua ușă se află un criminal cu o pușcă în mână, care te-ar elimina pe loc? "

Mă întreb...

..de ce e toată lumea tristă? Unde s-a ascuns veselia? O fi vremea de vină? Sau nu mai avem putere. Frumosul din noi scade pe zi ce trece...ne lăsăm tot mai des copleșiți......viața a ajuns ca o monedă de schimb...ne scade valoare în fiecare oră....nu contează decât câștigul cu orice preț. Și orice am face e în van....pentru-că nu găsim ideea salvatoare....poate pentru-că e atât de simplă....dar nu vedem pădurea de copaci!

Verde...

Amerizase fără probleme de data aceasta. Asta însemna că o să se întoarcă la timp pe Noua Terra. Îi plăcea drumul înapoi spre casă, îi plăcea să privească Pământul de acolo, de sus...Auzise că demult, Pământul era deosebit de frumos...înainte de unirea continentelor. Însă, din trecut nu rămăsese mare lucru. Oamenii nu aveau acces la amintiri, la sentimente...totul era controlat de roboți. Mașinăriile conduceau lumea, ei, oamenii ajungând doar niște simpli muncitori. Un fel de pedeapsă pentru pierderea sentimentelor. Un fel de pedeapsă pentru faptul că nu au știut să se bucure........Avuse ocazia să cunoască o mână de bătrâni care încă mai păstrau amintiri....amintiri povestite la rândul lor de alți bătrâni.....vorbeau despre fericire, iubire, siguranță, idealuri, respect.....sentimente și vise. Povesteau cum că Pământul era verde, străbătut de râuri cristaline și păduri și poieni și orășele liniștite, toate scăldate în raze de soare cald....Se zvonea că oamenii cunoșteau gustul ferici…

Alb...

Imagine
Venea din uitare și se îndrepta spre necunoscut....în spate.... câmp îmbrăcat în alb, în față .....doar o mare de alb. Prezentul...pași pierduți în același alb. Se treziră brusc față în față....ea apărând de niciunde, el....apărând de niciunde...Preț de câteva secunde se priviră-n ochi.....ea uimită, el...curios....Apoi, puiul de căprioară se aplecă spre un smoc de iarbă ce se ițea din marea de alb....Respirația fierbinte topea ușor zăpada din jur. O învălui o liniște plăcută, un sentiment de siguranță, de cald, de bine.....Era atât de liniște.... Se trezi brusc cu același sentiment. Lumini colorate dansau la geamul scufundat în noapte. Ciudat! Nu exista nimic imperfect...totul era așa cum trebuia....un echilibru perfect....un sentiment care a urmărit-o toată ziua....

De toate...

Imagine
Ying și Yang se pare că se simt foarte, foarte bine .......așa că vă las să vă mai bucurați de ei..:)
m-am tot întrebat ce-i șoptește la ureche?..:)









somnorosul.....adoarme pe unde apucă...:)
urme de toamnă-n zăpadă........ Dacă cumva vă rătăciți prin Deva și aveți chef să vă încălziți mergeți la Aqua Land.....o să aveți ceva probleme cu găsitul unui costum de baie (nu le-a dat prin minte să deschidă și așa ceva la intrare)...scotocind prin magazinele din oraș....


bazinele nu sunt însă foarte adânci, așa că nu prea o să puteți înota în voie.....însă e cald.....





aici e un tobogan care pe trei sferturi e afară din clădire....un timp m-am tot gândit dacă să risc....la ce noroc am .........aveam toate șansele să aterizez în zăpadă..:)