luni, 31 ianuarie 2011

Înspre...

          
 
Am luat o piatră și am aruncat-o într-o direcție oarecare. M-am dus după ea, am ridicat-o și am aruncat-o...mai departe...Și tot așa..De fiecare dată când o găseam, mă opream, cercetam locul...poate, poate mi se potrivea! Dar, piatra m-a dus tot mai departe...și mai departe...

vineri, 28 ianuarie 2011

Telejurnal......


Închipuiți-vă că citiți de pe un prompter...știrile perfecte...liniștite....știri care vă aduc în casă doar pozitiv.....Sau voci suave, calme...răsunând în liniștea serii....nimic violent.......Cum v-ați dori să fie știrile?


Bună seara dragi telespectatori…Vă invităm alături de noi, timp de aproximativ 40 de minute, să răsfoim paginile noutăților ….Echipa ZXY e zilnic alături de voi cu cele mai proaspete știri din țară și nu numai…
Și pentru-că week-end-ul bate la ușă și suntem în plin sezon alb, ne-am gândit că nu ar strica o partidă de săniuș sau schi, undeva la munte. Ați putea alege, de pildă, Sinaia, unde s-au deschis pârtiile Valea Soarelui 2 cu o lungime de 1.200 metri și Lăptici cu o lungime de 1.900 metri, ambele deservite de un nou telescaun pe un traseu în lungime de 1,6 kilometri cu o capacitate de transport de 1.800 de persoane pe oră.
Iubitorii sportului alb poate deja știu că Andy Murray s-a calificat în finala de la Australian Open, învingându-l pe David Ferrer în patru seturi cu 4-6, 7-6, 6-1, 7-6. În finală scoțianul îl va întâlni pe Novak Djokovic.
Dublul Tecău/Sands au pierdut în semifinale în fața dublului Yung-Jan Chan, după o partidă ce a durat 72 de minute, încasând astfel un cec în valoare de 33.900 dolari.
Cei de la Scuderia Ferrari au prezentat la Maranello, în cursul zilei de astăzi, monopostul cu care doresc să câștige titlul mondial al Marelui Circ în 2011. Au fost prezenți Fernando Alonso, Felipe Massa, Stefano Domenicali si Luca Di Montezemolo.
Prima alpinistă din lume care a încheiat circuitul Seven Volcanoes se numește Crina Coco Popescu. Inițial a cucerit Mount Sidley 4.285 m, fiind cel mai înalt Vulcan al Antarticii. Competiția presupune escaladarea celor mai înalți vulcani de pe cele șapte continente.
Astăzi s-a încheiat semestrul inițial și elevii intră în vacanță timp de o săptămână. Cursurile se reiau pe data de 07 februarie.
Și dacă tot e vacanță vă invităm la Teatrul de Păpuși Paiața, în fiecare sâmbătă de la ora 10.30 la Clubul Tăranului Român din Muzeul Țăranului Român.
Dacă vă rătăciți prin țară, pe 29 ianuarie puteți participa la Cupa Telescaun, o întrecere cu o vechime de  30 de ani, ce se ține în stațiunea montană Parâng. Prezintă un grad de dificultate mediu, pe o lungime de 400 metri, concursul desfășurându-se pe categorii de vârste.
În Straja puteți să vă înscrieți la Cupa începătorului la schi. Sau poate doriți să vizitați Târgul tradițional de bunătăți din Iași.
La Târgu Mureș și Oradea Institutul polonez din București organizează Zilele Filmului Polonez în perioada 28-30 ianuarie.
Pentru iubitorii de teatru…..
Vă recomandăm filmele…..
Ceva din politica țării…nimic nou sub soare….
Știri de peste hotare……



          


Pierdut....

 

Noapte adâncă cu luciri de stele umbrite când și când de nori argintați de luna stingheră..Simt miros de salcâmi, de primăvară proaspătă. De iarnă ce miroase a primăvară...Mâinile-s cufundate-n buzunare, corpul leneș în mișcări, gândurile călătoresc aiurea...clipele-s amorțite-n viață...Simt somnul oamenilor de dincolo de uși și geamuri...visurile-și fac de cap, în tăcere.... să nu trezească somnul.....Imaginația e păcăliciul sufletului nostru....naște dezamăgiri greu de dus...Dar, nici nu o putem ignora...ar fi prea pustiu. Care-i proporția corectă? O fărâmă de real strecurată-n vis, sau o frântură de vis pierdută-n viață? Uneori mă simt asemeni unui uriaș...țin lumea-n palmă, mă joc cu fulgere, sar peste hotare, nimic nu e mister...alteori parcă-s furnică...mă ascund de alți pași uriași, nu pot trece de hotare, iar picurii de ploaie îmi par meteori.... Care-i proporția corectă?

miercuri, 26 ianuarie 2011

Am dat în ....

...patima ștafetelor...:)) Așa că, sunteți invitații mei: Dreamer, Brândușa, Dreams, Iulia, Ryana, Dr. Cat, Tzug', Maria, Alessia ...lista rămâne deschisă..

1. Ciocolata preferată..
Cea cu mentă..

2. Ce tic/ticuri aveți?
Doar la birou..țin permanent un pix în mână... 

3. Când ați făcut ultima dată un om de zăpadă?
Acum trei zile....

4. Instrumentul preferat...
Harpa

5. Uitați-vă în spate. Descrieți ce vedeți în maxim 15 cuvinte.
Îmi râde iarna cu sclipiri de seară de dincolo de geam...

6. Numiți un obiect inutil pe care nu vă îndurați să-l aruncați.
Un ceas de mână stricat.

7. Copil fiind, probabil vă doreați să schimbați lumea. Ce vă împiedică acuma?
Mi-am pierdut nesăbuința...

8. Ați râs astăzi?
Daaaa....la “întrecerea” dintre Alessia și Maria..J)

9. E vreun tablou în camera în care vă aflați? Care anume?
Un peisaj de toamnă primit în dar de la vărul meu. Cel mai des însă, el pictează biserici.

10. De ce v-a fost teamă astăzi?
Să nu-mi pice vreun țurțure-n cap....

Nu cumva mi-ați văzut dorul?

luni, 24 ianuarie 2011

Ninge alb ....

                        
 

În vacarm.....

                               
  
Aude un zgomot puternic de frână ….apoi ..șine gemând sub greutatea unui tramvai…..sunetul strident al unei ambulanțe…voci, multe voci…ba vesele, ba triste…..undeva, cineva trântește un geam….țipăt de copil și hohote puternice de râs…un telefon la care nimeni nu răspunde…În tot vacarmul simțea căldura soarelui alungată ușor de adieri de vânt …Își începu lin căderea..se desprinse ușor de restul culorii aprinse..Zgomotul vieții rămânea undeva, în urmă…parcă se ridica spre cer…Tăcută…se lipi de pământul încins…putea să-i audă respirația …să-i audă bătăile inimii…Și nimeni ….din tot ceea ce compunea zgomotul vieții ….nimeni nu auzi zgomotul făcut de căderea petalei de trandafir….

duminică, 23 ianuarie 2011

Anotimp..

                       

Ninge. Din nou. Iar. Ninge în tăcere. Ninge...cu fulgi grei, mari....parcă se prăvălesc stele peste mine.....în nefireasca liniște... sau picură povești....Vântul s-a ascuns cine știe pe unde, când și când o aripă curajoasă mai străbate marea albă ce cade din cer.....Patru anotimpuri ce țin cât o viață. De fapt, viața e împărțită în anotimpuri. Și fiecare are anotimpul preferat. Ce gust îți aduce alb? Unde-ți fuge gândul? La halate, la spital, la puritate, la spațiu, luminozitate.....Case, străzi, pomi și oameni înghițiți de alb. Pași ce nu se mai aud, gânduri ce se lovesc de alb, chipuri ce nu se mai disting, oameni trecând unul pe lângă celălalt neauzindu-se, nevăzându-se...Cu ce diferă omul de zăpadă de acum, de cel din copilărie? Nu-mi aduc aminte gândurile copilăriei legate de omul de zăpadă......Îmi aduc aminte însă nămeții, săniușul, bucuria....și simt cald....un cald nefiresc în peisajul alb...Întind palma spre un fulg de nea....povești îmbrăcate-n cristale ..emoția mea însă topește fulgul de nea....

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Eu, victima.....

De fapt, e o ștafetă primită de la Dr. Cat într-o după amiază albă...


1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
Alexandr Soljenițîn.























2. Care sunt motivele pentru care i-ai încredinţa sarcina aceasta?

Pentru-că sunt precum Oleg...cred că în fiecare om e o putere ascunsă….totul depinde de libertatea gândului, iar Alexandr Soljenițîn nu se îndoiește nicio clipă de acest lucru….




























3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o urmă a umanităţii?
M-am tot gândit și răzgândit….cât de mare e capsula aia?






















4. Cum arată pentru dvs pauza ideală pentru a citi o carte?
N-am nevoie de pauză...
























5. Dacă aţi avea puterea de a  şterge  un personaj de roman care ar fi acesta?

Hitler.




























6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?

Nu ar mai fi avut cine să dezvolte teoria evoluției lui Darwin.


























7. Câți kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?

Distanța azi se măsoară în click-uri. 











8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi ?
Bogdan Petriceicu Hasdeu.





















9. Care ar fi primele cuvinte care le-aţi adresa (în afară de  Bună ziua ! ) ?

L-aș întreba de Ursită….























10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
Mi-aș dori să aibă draperii la geamuri, fotolii adânci, muzică-n surdină și arome de ceai…..





























Şi următoarele victime” sunt: Tzug’, Brândușa, Ryanna, Iulia, Liviu și bineînțeles....cine-și mai dorește...:)

vineri, 21 ianuarie 2011

Discuția.....

                         

............... închise ochii și-și aminti discuția......Din grupul gălăgios de lângă masa ei îi atrăsese atenția un tip mai altfel....era cel mai tăcut dintre toți, dar avea acel ceva în priviri......priviri ce se regăseau tot mai des .......Și brusc simți un gust nebun....
Privirile Ei: m-am hotărât să văd cât poți fi de nebun.......după ce mâinile tale vor fi libere...din legăturile sufletului meu....
Privirile Lui: poate că până atunci o să-ți sărut fiecare parte a trupului, poate o să încep cu buzele-ți arse de dorință.....
Privirile Ei: poate o să las o lacrimă fierbinte pe pieptul gol, sau poate o să-ți șoptesc cuvinte calde. Poate o să te acopăr cu fierbințeala trupului meu...
Privirile Lui: vom deveni trupuri împletite în lumina serii,  mâini peste tot și pe niciunde, minți goale de gânduri...
Privirile Lor: fiecare clipă se va transforma în eternitate, fiecare simț va deveni necontrolat, totul în jur va fi înecat în emoțiile noastre....dăruire doar pentru dăruire... .
Privirile Lui și Privirile Ei se îndreptară către ieșire....nu își mai amintea care dintre ei se ridicase primul....Somnul o prinse în mrejele lui tot mai adânc....Oare când începuse visul....după discuție sau încă dinaintea ei.....?  

miercuri, 19 ianuarie 2011

Dor...

                           
 

Parcă de-un timp nu-mi mai aparțin....m-am ascuns atât de bine încât nu reușesc să mă regăsesc.....m-am ascuns de lume, de mine....Nici gândurile nu-mi mai aparțin....totul se derulează în ritm fantastic, un ritm dictat de alții.....În câte feluri poți să mori? În câte feluri poți să evadezi?  Gânduri rămase nescrise, uitate de vreme.....cum le aduci înapoi?  Și dacă le regăsești vor mai fi la fel? Un om va mai fi la fel? În fiecare zi parcă mor puțin câte puțin...așa ca și gândurile mele....Îmi e dor să evadez....oriunde, aiurea, pe străzi, în parc.....nu-mi pasă de vreme, de oră, de ceas.....îmi e dor de mine cu mine....îmi e dor de gânduri, de idei....ce zac cenzurate de vârtejul în care trăiesc.....îmi e dor de primăvară.....îmi e dor de viață....de voi....

luni, 17 ianuarie 2011

:)

M-a făcut să-mi pun o mie de întrebări....și mai ales, m-a binedispus ..:))

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Camera de gardă...

Ora 12........un salon obișnuit cu vreo patru paturi...care vin și pleacă....împinse de cei de la Smurd sau de personalul spitalului....după nevoi........în stânga o măsuță cu un telefon la care nu răspunde nimeni și o droaie de hârtii. Două scaune trecute de prima tinerețe....În dreapta, rafturi mai mult goale și multe sertare de diferite culori.....Peste toate tronează două cutii mari pe post de coșuri de gunoi. Conform afișului ar fi trebuit să fie două pubele, una albastră și una roșie....fiecare cu rostul ei.....Aparatură......mai nimic, vreo trei vechituri, una pentru electrocardiogramă și una pentru ecografie...........Privește uimită în jur....haos total.....Trecuseră deja două ore și rezultatul analizelor întârzie să apară...aveau să treacă peste patru ore cu același rezultat....Și asta după ce medicii și asistentele anunțaseră mândrii că într-un sfert de oră vor avea rezultatul....poate se referau la altceva! Se schimba tura de medici.......cel vechi îi comunică noului venit situația......ajunge la patul ei și înșiră o grămadă....în final își dă seama că îi prezintă situația altui pacient......asistentele puseseră fișa greșit! Apoi, o trimiseseră la radiologie.....trebui să dea o semnătură pentru declar că nu sunt însărcinată....dar dacă sunt și nu știu? se întreba.....Se întoarse apoi la medicul de gardă cu o radiografie imensă, neagră....cu greu se distingea însă o urmă ce părea coloana vertebrală....medicul se uită mirat la radiografie...nu înțeleg nimic! Ce să fac cu ea? Distrată îi răspunde...vă dați cu presupusul...sunteți medic doar!  Medicul pleacă furios spre radiologie....se întoarse după un sfert de oră la fel de nelămurit.....nelămurit rămăsese și rezultatul....Veni apoi rândul ecografiei....nu mai exista gel....medicul desfăcu capacul tubului și cu chiu cu vai adună ceva urme de gel.....Între timp întră o nouă targă în salon.....cu o femeie în jur de 60 de ani ...dichisită...încă frumoasă........care întrebă.....cui mă adresez? Ce trebuie să cumpăr? Scurt și la  obiect! Poate spitalul...cu totul...așa ar mai fi vreo șansă! Intră o nouă targă.....cu un tip în comă alcoolică...toți își fac de lucru pe lângă noii veniți....e mutată de pe pat, pe un scaun lângă birou....telefonul sună strident.....ce-ar fi să răspund?....Îi vine din nou rândul la eco...ghinion....aparatul este cerut pentru o urgență în alt salon......poate se întoarce înapoi cu un tub nou de gel....gândea.....Asistentei i se spune să-i pună cutare lucru în perfuzie.....nu se întâmplă însă nimic.....medicul o întreabă.....vi s-a administrat x chestie.......ea răspunde....nu......medicul se adresează asistentei, asistenta răsunde.....da, am pus......Medicamentul însă rămâne la locul lui în sertar.......Între timp, ia loc pe scaun....telefonul sună strident.....Ușa se deschide și intră un tip la vreo 45 de ani. Bună ziua.....aveți timp două minute? se adresează el nimănui.....ce-ați pățit? se aude nervos dintr-un colț...... Am băut antigel, din greșeală, am crezut că e sticla cu apă plată. Apoi am dat cu țuică. Să curăț!  Două asistente și un medic se uită mirați la el. Omul e calm, cu căciula în mână.....așteaptă....parcă era la poarta boierului....Păi, nici nu mai avem locuri....Stăpânindu-se să nu râdă se ridică de pe scaun și lăsă omul cu antigelul să ia loc.......Medicul se adresează asistentelor....are nevoie de o spălătură stomacală......Asistentele, bruc cu treabă, răspunseră.....noi nu, nu facem deastea! Medicul iese pe ușă spunând.....așteptați aici, mă duc să caut pe cineva......După vreo cinci minute medicul se întoarce și spune....veniți cu mine....și iese împreună cu băutorul de antigel.....După un timp apare și aparatul de eco...fără gel.....Medicul își reia chinul cu urmele de gel din tubul vechi.....ecografia rămâne și ea un mister...ca și analizele....ca și radiografia. Uitându-se la un antebraț vânăt deja de la urmele de ace prost “aplicate”….cere voie medicului să plece acasă…….Era deja ora 17…I se prescrie o rețetă…cu paracetamol și algocalmin…..Pleacă spre casă dezamăgită, la fel cum ajunsese la camera de gardă…târziu în noapte, o farmacistă îi dă o pilulă….cu aceași substanță care nu-i fusese administrată de asistentă…..în cinci minute era pe picioare după vreo 13 ore de dureri inutile…. 

joi, 13 ianuarie 2011

Lacrimile zeilor....


                         
Era luna lui cuptor... după muncile grele în arșița zilei îi plăcea să stea ore întregi în noaptea tăcută..... îi plăcea să stea întins în câmpul de maci....privea cerul înstelat lăsând gândurile să-i zboare aiurea.... Se distra imaginându-și că zeii privesc la el....un muritor. Perseus, cel ce o ucise pe Meduza....calul înaripat Pegas născut din sângele Meduzei....Andromeda, soția lui Perseus...Casiopeea, mama regelui Cepheus.....Poate va avea noroc de o ploaie de stele...Închise ochii...se simțea atât de liber, de liniștit, de împlinit......Bursc simți mici înțepături pe brațe, pe față....deschise ochii și văzu puzderie de stele sărutând pământul......Întinse mâna și culese un pumn de lacrimi de zei......dorințele se nășteau și mureau cu viteza gândului........fugind spre casă își imagina că va găsi un palat în locul bordeiului, își imagina că va fi putred de bogat...își imagina că va rămâne veșnic tânăr, se gândea că va stăpâni toate tainele universului.......Ceea ce însă nu observa era faptul că lacrimile zeilor se tranformau în pulbere, în pământ....firișoare subțiri se scurgeau printre degetele încleștate.....Ajunse în fața bordeiului secătuit de dorințe, dezamăgit de gustul amarului....își pierduse libertatea, liniștea, împlinirea.....își dorise mai mult atunci când fericirea era lângă el. Și-și aminti de Aristofan: stelele căzătoare sunt sufletele oamenilor sărmani, mergând amețite de beție prin cer după o cină la o stea bogată......

miercuri, 12 ianuarie 2011

????

"Te afli într-o cameră cu două uși. Cum reușești să ieși știind că dincolo de prima ușă se află o cameră cu pereți din sticlă și soarele ar arde totul instantaneu, iar dincolo de a doua ușă se află un criminal cu o pușcă în mână, care te-ar elimina pe loc? "

Mă întreb...

..de ce e toată lumea tristă? Unde s-a ascuns veselia? O fi vremea de vină? Sau nu mai avem putere. Frumosul din noi scade pe zi ce trece...ne lăsăm tot mai des copleșiți......viața a ajuns ca o monedă de schimb...ne scade valoare în fiecare oră....nu contează decât câștigul cu orice preț. Și orice am face e în van....pentru-că nu găsim ideea salvatoare....poate pentru-că e atât de simplă....dar nu vedem pădurea de copaci!

marți, 11 ianuarie 2011

Verde...

                  

Amerizase fără probleme de data aceasta. Asta însemna că o să se întoarcă la timp pe Noua Terra. Îi plăcea drumul înapoi spre casă, îi plăcea să privească Pământul de acolo, de sus...Auzise că demult, Pământul era deosebit de frumos...înainte de unirea continentelor. Însă, din trecut nu rămăsese mare lucru. Oamenii nu aveau acces la amintiri, la sentimente...totul era controlat de roboți. Mașinăriile conduceau lumea, ei, oamenii ajungând doar niște simpli muncitori. Un fel de pedeapsă pentru pierderea sentimentelor. Un fel de pedeapsă pentru faptul că nu au știut să se bucure........Avuse ocazia să cunoască o mână de bătrâni care încă mai păstrau amintiri....amintiri povestite la rândul lor de alți bătrâni.....vorbeau despre fericire, iubire, siguranță, idealuri, respect.....sentimente și vise. Povesteau cum că Pământul era verde, străbătut de râuri cristaline și păduri și poieni și orășele liniștite, toate scăldate în raze de soare cald....Se zvonea că oamenii cunoșteau gustul fericirii, trăiau și se bucurau.....Lor, celor de acum.... le era interzis.....nu mai existau sentimente. Odată pierdute......Doar se nășteau, trăiau și munceau conduși de niște mașinării. Zilele curgeau egale și identice. Ba chiar auzise cum că mai demult exista pe Pământ și noapte...Tot de la bătrâni auzise de existența unui Loc Verde, singurul loc verde de pe Noua Terra. Un loc din care nimeni nu s-a mai întors. Un loc în care doar cei deosebiți au ajuns.....cei cărora mașinăriile nu au reușit să le înlăture toate sentimentele. Erau puțini și ascunși....Un loc pentru care nu exista drum......pur și simplu acolo se ajungea călăuzit doar de instinct. De ceva timp simțea că aparține lor. Își dorea să ajungă acolo! Oare asta să fie dorința? Oare faptul că-i plăcea să privească Pământul...... să fie frumosul? Se întreba ce e iubirea?! Auzise că în Locul Verde trăia un Om care nu mai avea putere să moară....iubirea îl secătuise....Ce-o fi oare iubirea?  Ce-o fi Locul Verde?! Adevăr...realitate...iubire....pierdere sau regăsire? Se va mai întoarce oare? Dar....cel mai important....instinctul lui....... va fi bun....?

duminică, 9 ianuarie 2011

Alb...


                          
 

Venea din uitare și se îndrepta spre necunoscut....în spate.... câmp îmbrăcat în alb, în față .....doar o mare de alb. Prezentul...pași pierduți în același alb.
Se treziră brusc față în față....ea apărând de niciunde, el....apărând de niciunde...Preț de câteva secunde se priviră-n ochi.....ea uimită, el...curios....Apoi, puiul de căprioară se aplecă spre un smoc de iarbă ce se ițea din marea de alb....Respirația fierbinte topea ușor zăpada din jur. O învălui o liniște plăcută, un sentiment de siguranță, de cald, de bine.....Era atât de liniște....
Se trezi brusc cu același sentiment. Lumini colorate dansau la geamul scufundat în noapte. Ciudat! Nu exista nimic imperfect...totul era așa cum trebuia....un echilibru perfect....un sentiment care a urmărit-o toată ziua....

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

De toate...

Ying și Yang se pare că se simt foarte, foarte bine .......așa că vă las să vă mai bucurați de ei..:)

m-am tot întrebat ce-i șoptește la ureche?..:)










somnorosul.....adoarme pe unde apucă...:)

urme de toamnă-n zăpadă........
Dacă cumva vă rătăciți prin Deva și aveți chef să vă încălziți mergeți la Aqua Land.....o să aveți ceva probleme cu găsitul unui costum de baie (nu le-a dat prin minte să deschidă și așa ceva la intrare)...scotocind prin magazinele din oraș....


bazinele nu sunt însă foarte adânci, așa că nu prea o să puteți înota în voie.....însă e cald.....






aici e un tobogan care pe trei sferturi e afară din clădire....un timp m-am tot gândit dacă să risc....la ce noroc am .........aveam toate șansele să aterizez în zăpadă..:)




bazinul...la locul lui, dar valurile nu..:(

sus se pot vedea sauna și salina.....reconfortante....


povești la gura sobei..........
am urcat și la munte puțin....într-o zi cu ger și soare..:)

























și nu puteam să închei fără un răsărit, nu?..:))