luni, 24 ianuarie 2011

În vacarm.....

                               
  
Aude un zgomot puternic de frână ….apoi ..șine gemând sub greutatea unui tramvai…..sunetul strident al unei ambulanțe…voci, multe voci…ba vesele, ba triste…..undeva, cineva trântește un geam….țipăt de copil și hohote puternice de râs…un telefon la care nimeni nu răspunde…În tot vacarmul simțea căldura soarelui alungată ușor de adieri de vânt …Își începu lin căderea..se desprinse ușor de restul culorii aprinse..Zgomotul vieții rămânea undeva, în urmă…parcă se ridica spre cer…Tăcută…se lipi de pământul încins…putea să-i audă respirația …să-i audă bătăile inimii…Și nimeni ….din tot ceea ce compunea zgomotul vieții ….nimeni nu auzi zgomotul făcut de căderea petalei de trandafir….

5 comentarii:

  1. am trait sentimentul
    il descri atat de bine
    parca acele secunde trec cu incetinitorul iar tu simti fiecare bataie a inimii

    RăspundețiȘtergere
  2. @Lois...bine te-am regăsit!
    @Dr. Cat...era cea fără soț...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Iulia..:) ai mai jos o ștafetă! Poate te va bucura mai mult:)

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...