Venea din uitare și se îndrepta spre necunoscut....în spate.... câmp îmbrăcat în alb, în față .....doar o mare de alb. Prezentul...pași pierduți în același alb.
Se treziră brusc față în față....ea apărând de niciunde, el....apărând de niciunde...Preț de câteva secunde se priviră-n ochi.....ea uimită, el...curios....Apoi, puiul de căprioară se aplecă spre un smoc de iarbă ce se ițea din marea de alb....Respirația fierbinte topea ușor zăpada din jur. O învălui o liniște plăcută, un sentiment de siguranță, de cald, de bine.....Era atât de liniște....
Se trezi brusc cu același sentiment. Lumini colorate dansau la geamul scufundat în noapte. Ciudat! Nu exista nimic imperfect...totul era așa cum trebuia....un echilibru perfect....un sentiment care a urmărit-o toată ziua....
Şi cum ziua are un sfârşit...
RăspundețiȘtergere@Dr. Cat...altă noapte, altă zi...
RăspundețiȘtergereFrumos peisaj,sensibila descriere !
RăspundețiȘtergereAtata timp cat e alb, e bine!
RăspundețiȘtergere@Brândușa...@Dream...uneori, mai visăm frumos..:)
RăspundețiȘtergereAr trebui sa visam mereu frumos. Realitatea s-ar induiosa de noi. Ce ne retine, ce te tine?
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereseptembrie, am trecut sa te salut, asadar: salut!
Imi place atmosfera, mangai caprioara si citesc gandurile tale.
Ma regasesc pe mine, cand am experimentat "zborul" sau mai bine zis plutirea unui lesin de toata frumusetea, cu pierderea cunostintei si anihilarea legii gravitatiei.
A fost o experienta aproape mistica.
O seara minunata, iti doresc
@Qed..încă nu am învățat să-mi controlez visele...
RăspundețiȘtergere@Iulia...mulțumesc!
@Tzug...salutare! Știu cum e..:)