duminică, 19 iunie 2011

Fac schimb.....


 
                               
   
                 În spatele stației de autobuz, într-un mic spațiu verde ofilit deja de căldură și de nepăsarea oamenilor, se cască o gură neagră de canal.....Stau înșirate la soare câteva farfurii uzate, o lingură, un ceaun și undeva, atârnată de un soi de gărduleț.... o pătură zdrențuită.....Alături, la umbră, un ghem de om doarme aparent liniștit. Un bătrân se îndreaptă spre el, îl bate ușor pe umăr și-i oferă ceva lei....Omul, se întoarce aparent liniștit la somn...
               O alee îngustă ce-mi scurtează drumul cu câteva minute. Ferită de ochii lumii și de pași indiscreți. O pisică cu pui.....Cea mai slabă pisică pe care am văzut-o vreodată.....I se citea suferința pe chip. Și totuși, am avut impresia că m-a privit cu milă.....
                Trecere de pietoni nebăgată în seamă de șoferi grăbiți...... O bătrânică ce trage cu greu un cărucior își face curaj să treacă....Căruciorul, prea greu, se poticnește într-o groapă din asfalt....Șoferii, zoriți ...claxonează  gesticulând a nerăbdare.....
                Tramvaiul extrem de aglomerat....Un tânăr solid ce-și face cruci peste cruci la fiecare biserică văzută. La gât îi atârnă un imens lanț de aur cu o cruciuliță....În mână ține un ziar și stă deșirat pe scaun. Alături, câțiva bătrâni ce au uitat să-și mai facă cruce.......
                Frumosul e prea puțin și pe zi ce trece, tot mai slab. De abia are putere să mai pâlpâie... Cei ce-l dețin sunt prea puțini și se feresc de restul lumii.....Ar fi călcați în picioare....Mă gândesc să renunț la simțuri. Mai bine mă pregătesc pentru vremurile ce vin. Reci, cu temperaturi peste 40 de grade....Gri, îmbrăcat în haine colorate și cu fețe diverse......Așa că, fac schimb! Caut o inimă împietrită! Ofer și diferență!

luni, 13 iunie 2011

Și crinii plâng....




                               


Undeva, departe, câteva raze de soare rătăcite se mai încăpățânau să scalde un moț de nor. În rest...plumburiu înecat în tăcere. Își întinse brațele spre cer într-un strigăt mut. Își întinse brațele ca și cum ar fi vrut să se agațe de ceva...De sus însă..... picuri reci o loviră cu putere. Rămase cu fața către cer atât timp cât i se dădu voie. Apoi, furia lacrimilor o obligă să privească spre pământ. Auzi fâlfâit de aripi ude și simți gust de fulger amărui. Trandafirii își scuturau petalele în verde de iarbă....Și se întrebă: cine pe cine protejează?  Cum e să fi protejat? Cum e atunci când cineva are grijă de tine?
Undeva, departe se mai auzea stingher câte un bubuit de tunet. În jurul ei doar pomii și florile își mai scuturau lacrimile spre pământ. Privi uimită în jur....câtă liniște, culoare, pace... Zări într-un colț o tufă de crini.....puri, imaculați.....Ciudat! Până și crinii plâng uneori......