joi, 29 aprilie 2010

Mi-e dor..


Asculta mai multe audio Muzica

Mi-e dor de oameni buni..Reali. Să îi simt lângă mine, să pot să îi țin în brațe, să mă bucur lângă ei, să mă plimb cu ei, să râd, să plâng. Mi-e dor de oamenii buni care nu știu pe unde s-au ascuns. Mi-e dor de sentimente, de dăruire, mi-e dor să mă îndrăgostesc, să trăiesc....M-am plictisit de rutină, de imaginea în societate, de etichete, de zâmbete false...Mi-e dor de oameni buni...

marți, 27 aprilie 2010

Ne lipseşte Toma...

Nichita


Asculta mai multe audio Diverse

Îmbrăţişarea

" Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.  "

luni, 26 aprilie 2010

Mi-am adus aminte de Paganini


Asculta mai multe audio Muzica

"....... Niccolo Paganini. Cele dintai sunete, inainte de vioara le-a dat la nasterea lui, intr-o casa saracacioasa din Genova(1782) . Dupa ce i-a descoperit talentul, tatal micului geniu l-a plimbat prin cateva orase din apropierea Genovei cu scopul sustinerii unor concerte. Cu toate ca sumele incasate erau de respectat, viata lui Paganini nu era roz deloc. Capul familiei pierdea banii la jocuri de noroc iar mania si-o varsa pe nevinovatul si firavul Niccolo. Dupa concerte ziarele vuiau de zvonuri cum ca muzica lui Paganini are legatura cu maleficul iar cel ce manuia arcusul era diavolul in persoana. Invidia si teama de a nu-si pierde castigurile i-au manat pe multi alti violonisti sa-i stea impotriva si sa umple presa de zvonuri neadevarate. Ajuns matur, Paganini era o adevarata spaima pentru violonistii vremii. Vioara lui scotea niste sunete ce impietrea auditoriul si ca reactie cei mai multi isi faceau semnul crucii. Concertele prin orasele Italiei adunau sute de oameni dar faima nu parea sa ramana favorabila lui Paganini. In orasele in care urma sa concerteze Paganini gasea afise care anuntau amanarea evenimentului.Alte afise il infatisau in spatele unor gratii conform zvonului ca el ar fi un fost ocnas ce si-a ucis nevasta iar ca sa scape de captivitate si-ar fi vandul sufletul necuratului. Ahtiati dupa venituri grase, redactorii ziarelor de atunci anuntzau fara jena, periodic, moartea celebrului violonist. De fiecare data Paganini trimitea scrisori de dezmintire care erau sau nu acceptate si publicate. Cu toate ca era de o uratenie absoluta, deseori asemanat unei maimute, Paganini isi gasi totusi o iubita frumoasa care urma apoi sa-i aduca pe lume unicul sau fiu. O inovatie adusa viorii a provocat controverse. Paganini prelungise arcusul si inlocuise coardele de vioara cu cele de violoncel. In continuare zeci de concerte il purtau prin Italia fascinand atat cunoscatorii de muzica cat si oameni simpli, ai potcoavei, prin muzica insufletita ce o nastea vioara lui. Tot mai multi oameni cu influenta conduceau din umbra intregul mecanism al nimicirii lui Paganini. Asa a ajuns violonistul sa fie tratat de niste medici care in loc sa-i ibunatateasca starea de sanatate i-o agravau dandu-i fel de fel de otravuri. Sanatatea subrezita parea sa nu-l opreasca din actul creatiei iar simtamantele le imprima mereu pe portativ ca mai apoi sa le interpreteze intr-un stil naucitor. Papalitatea nu era nici ea de partea gigantului viorii. Pentru ca nu vroia sa cante in biserici precum ceilalti violonisti Biserica a inceput si ea sa fie partasa la destramarea vietii lui Paganini. Aceasta fapta il punea pe Paganini intr-o si mai mare vrasmasie fata de cele sfinte. S-a ajuns acolo incat, la moartea lui (1840) sa nu vrea nici un preot sa-i oficieze funerarile iar un ordin de sus obliga oamenii tzarii sa nu lase ca trupul neinsufletit sa fie inmormantat pe pamantul Italiei. Asa scicriul de zinc a fost tzinut pe o insula iar apoi, timp de cativa ani, a tot fost coborat si ridicat din intunericul pamantului. Abia dupa 56 de ani Achillo Paganini,fiul sau, a reusit sa-i gaseasca un loc de-a dreptu` pe veci. ..............."

vineri, 23 aprilie 2010

Imaginaţie


Asculta mai multe audio Muzica

Îţi imaginezi că eşti un simplu gând, creeat de alţii. Imaginat de alţii. Un om, un gând. Atât de diferiţi şi totuşi, în esenţă identici. Gând împletit cu un alt gând...Univers. Născuţi din anotimpuri, din trupuri murdare, din zâmbete, ca şi viaţa din coji şi fructe ...viaţă ce azi e, mâine nu mai e. Ba e tristă, ba e veselă, capricioasă (doar e femeie)...ba pumni înălţaţi spre singurătate, ba închisă între ziduri, liberate ce zboară aiurea ignorându-şi colivia. Dar e frumoasă. Şi frumosul doare, naşte chinuri şi cere sacrificii şi suflete curate şi prieteni şi amanţi. E unică. Şi are voinţă şi putere. Şi costă. Şi la sfârşit totul nu este decât un pumn de pulbere, fie că a fost frumos, nebun, blând, urât, chinuit, bogat, sărac...

joi, 22 aprilie 2010

de la Methamphetamine....

Intră aici:


Powered by Jocuri Online Apropo.ro
Powered by go4it.ro

(rezultatul meu...)

Vulturul

Zilele trecute am citit ceva;

Un om a gasit odata un ou de vultur si l-a pus sub o closca. La vremea potrivita, puiul de vultur a iesit din ou si a crescut alaturi de ceilalti pui de gaina. Scurma prin pamant dupa viermi si cotcodacea, dadea din aripi si a reusit sa zboare cativa metri prin aer.
Anii au trecut. Intr-o zi, vulturul, acum batran, a vazut pe cer o pasare maiestuoasa. Plutea cu maretie pe aripile vantului, fara sa dea macar o data din aripile sale aurii.
Fermecat, vulturul a intrebat:
- Cine este?
- Este regele pasarilor, vulturul, i-a spus o gaina din apropiere. Regatul sau este cerul. Al nostru este pamantul, caci noi suntem gaini.
Iar vulturul a trait mai departe si a murit ca o gaina, fiindca asta stia el ca este…
Anthony de Mello – Cantecul pasarii

Şi, zâmbind amar, nu pot sa nu mă întreb: Unde trăiesc? În cer sau pe pământ?  Adică, pe aici, prin ogradă....sau zbor fără nicio grijă prin albastrul cerului?
Voi?

miercuri, 21 aprilie 2010

Destin?


Asculta mai multe audio Muzica


Lângă tine îmi place să tac, să vorbesc lângă tine, să mă joc cu tine, mi-e frică să visez lângă tine, mi-e teamă de mine lângă tine, îmi place femeia din mine când sunt cu tine, mi-e teamă de cuvintele pe care nu ţi le-am spus, mi-e teamă că mâna întinsă cândva să nu lovească, mi-e drag şi frică când sunt cu tine. Eşti crud, al naibii de crud şi de bărbat! De aceea îmi placi! Dar nu şti când să fi crud şi când bărbat. Tandreţea ţi-o pierzi când e nevoie de ea şi eşti rece şi dur când n-ar trebui să fi. Te joci! e mai uşor să te joci decât să trăieşti cu adevărat. Ei! Iată-mă! Eu sunt! Mă mai cunoşti? Sufletul s-a rupt în două. Ce-a mai rămas la mine abia mai bate, nu ştiu dacă jumătatea care e la tine mai trăieşte. Măcar umbra. Ştii că odată, pur şi simplu am făcut cunoştinţă cu mine,am descoperit necunoscuta din mine, poate m-ai înţelege dacă în tine n-ar zace atâtea idei fixe şi nu te-ai mai chinui să mă îmbolnăveşti cu nimicnicia din tine. Nu şti cine sunt, cum m-ai putea înţelege? M-am pierdut într-o beţie incertă, capul, corpul îmi sunt grele la ceasul trezirii, totul doare, remuşcările muşcă fără milă, o nebunie din care ai muşcat şi tu! Pleacă! Du-te! Nu-ţi mai aminti de mine. Îţi interzic să mai simţi ceva din amintire. Dispari! Iar, eu? Despărţire incertă. În fiecare clipă. Rana tăcerii, clipa neoprită în loc, orizontul pustiit. Amintirea nu mai există între noi, am fost puternică, am luat viaţa de braţ, apoi ceas de ceas m-am chinuit să redevin eu, să nu mă vadă nimeni căzută, cu capul în pământ, urlând cu suflarea fierbinte şi nervii încordaţi. Iubire ce nu poate ucide clipele ce nici ele nu vor să moară, iubire ce nu se poate stinge, lacrimi ce nu sunt îndeajuns, jarul care ar rămâne..N-am promis nimic, nici credinţă, nici viitor. Dacă vrem o să ne regăsim. Acuma cerul s-a prăbuşit în palma mea întinsă. Priveşte-o...ţi-o dăruiesc. Iar eu, eu fug, nu ştiu spre ce, nu ştiu de cine, nimic în jurul meu nu are rost, culoare, fug nebună, de mine, de forme, nu pot să mă desprind....de ce nu pot să fiu ceea ce aş putea fi? Mă chinui să fiu om. Poate sunt nebună! Cineva spunea că nebunii sunt frumoşi şi înţelepţi în noaptea lor. Dar de ce mă vaiet? Nu sunt singura care joacă un rol, nu sunt singura care suferă. Toţi din jurul meu sunt la fel. Unii nici nu îşi dau seama, altora le place...Lumea nu se sfârşeşte aici, în schimb se poate opri cu un zâmbet împietrit. Şi atunci, se face târziu...

marți, 20 aprilie 2010

Copilul


Asculta mai multe audio Muzica


Traforajul.
Aparatul de pirogravat.
Masinutele acelea de 3 lei, mici, din plastic şi cele de fier.

Pistolul cu mingi de ping pong
Masinuta de pompieri
Aparatul de radio cu pick-up
Nu te supara frate, Ţintar, Piticot, Sus şi Jos.
Pionier constructor, o chestie cu suruburi şi chestii de metal pe care le tot ansamblai 

Pionier de frunte, Pionier cu merite deosebite la învăţătură, ......
Trese...uniforma....numărul matricol..
Revista Pif, Mihaela, Cutezătorii...
Placile de pick-up, mai ales cele dintr-o revistă rusească şi care erau din plastic şi aveau o formă de pătrat....
Bicicleta Pegas 
Penarul chinezesc
Cenaclul Flacăra
Teatrul radiofonic 
Ciocolata Bunicuta şi Scufiţa Roşie
Aparatul de proiecţie şi o grămadă de diapozitive...
Karting-ul
Gimnastica
Cercul de istorie, de literatură
Mai târziu, motocicleta tatei, un Carpaţi, apoi o Mobra, apoi un Hoinar...

Copilul ....putea face orice, putea gândi orice....pur şi simplu nu era fericit! De ce?

luni, 19 aprilie 2010

De-ai noştrii

Lucian Bute, la Montreal -Centre Bell,  îşi apără cu succes, pentru a cincea oară centura de campion mondial.
Meciul nu a fost transmis de vreo televiziune naţională, în condiţiile în care ar fi costat vreo 120.000 Euro. Eurovisionul ne costă în jur de 400.000 Euro. Eu nu vreu să mă uit la tâmpenia de îi zice Eurovision, cu atât mai mult să contribui. Dar ne întreabă cineva, ceva?

Fetele noastre de  la Oltchim câştigă în faţa celor de la Gyor Audi ETO (finalista din sezonul trecut).

Constantin Popovici este pe locul 8 în lume la sărituri în apă, antrenându-se pe nişte saltele...Ministerul care se ocupă de sport a găsit bani pentru concerte şi concursuri de paintball, dar nu şi pentru renovarea unui bazin olimpic pentru acest sport.

Eu vin şi vă întreb: mai suntem români? Cum mai staţi cu patriotismul? Mai are vreo valoare în ziua de azi? Sau doar vă vine să râdeţi?


vineri, 16 aprilie 2010

Copilul - 2

Vrăjit, mângâie chitara micuţă, ştergând-o de un praf  imaginar....Cu teamă, atinge o coardă ce-i vibrează timid sub degete. I-ar plăcea să înveţe să cânte. Şi, pe furiş, în unele zile, ia lecţii de la cei mai mari. Şi încet învaţă note, ajungând să cânte singur o întreagă melodie.
Stă bucuros în camera lui exersând de zor, până când........trosc, micuţa chitară se făcu ţăndări la picioarele lui. Părintele furios se răsteşte la copil: Doar tâmpenii ai în cap! În acel moment, un sunet, mai greu decât sunetul chitării zdrobite, se auzi din pieptul copilului. Se mai rupse o coardă din sufletul lui!

joi, 15 aprilie 2010

Copilul - 1

Privesc la copilul mâhnit....stă cu nasul turtit de geam uitându-se cu jind la copii de pe stradă. Toţi par fericiţi, se joacă, aleargă....Copilul mâhnit închide ochii şi evadează în lumea lui....o lume scăldată în soare, fără lacrimi, o lume în care e liber, are prieteni dragi şi mângâieri...

Dar, aude paşi. Speriat, tresare şi se preface a citi ceva. Îi place să citească. E refugiul lui. Îi e teamă de Ei. Încă îl mai dor genunchii de la pedeapsa de ieri....să stea la colţ pe coji de nucă....Doar nu a făcut nimic. Doar şi-a dorit ceva.

marți, 13 aprilie 2010

Invitaţie

Vă plac imaginile 3D? Ştiţi să le focalizaţi?


"Stereograma
Stereograma reprezinta o imagine tridimensionala, tiparita pe hartie obisnuita, vizibila fara a necesita utilizarea unor ochelari speciali. In anii ’60, Dr. Bella Julesz a utilizat pentru prima oara calculatorul pentru a crea imagini in trei dimensiuni, realizate prin dispunerea intamplatoare a unor puncte. Experimentul era destinat studierii perceptiei umane in profunzime. Deoarece imaginile in puncte nu contineau si alte informatii, cum ar fi culoarea sau forma, Dr. Julesz era sigur ca pacientul nu vede nimic altceva decat imaginea in trei dimensiuni. Absolventii care studiasera cu Dr. Julesz au descoperit dealungul timpului modalitati noi si mai bune pentru a crea iluzii din ce in ce mai interesante.
Metoda utilizata pentru vizualizarea stereogramelor este dificil de realizat la inceput deoarece necesita defocalizarea privirii. Oamenii sunt obisnuiti sa priveasca focalizat entru activitatile cotidiene iar privirea defocalizata pare imposibila. Exista doua metode pentru vizualizare: incrucisarea ochilor si privirea paralela. Incrucisarea ochilor se realizeaza prin focalizarea privirii intr-un punct imaginar situat in linie dreapta intre imagine si ochi. Privirea paralela se realizeaza prin focalizarea asupra unui punct situat la mare distanta in spatele imaginii. Metoda privirii paralele (mai este numita si privire divergenta) este utilizata mult mai frecvent decat privirea incrucisata care poate fi mai obositoare pentru unele persoane. Pentru aceasta iti propun sa printezi o stereograma oricare si sa pui o ti la circa 20 cm de ochii. Acum incearca sa privesti la departare si sa ti ochii continuu ca si cum ai privi la departare foarte mare. E ca si cum ai privi in gol. Ca si cum privesti prin cineva. Asa trebuie sa privesti prin mijlocul paginii cu stereograma. Nu iti arunca privirea deloc pe pagina, priveste “prin” ea ca si cum ai privi la orizont. Uneori ajuta daca faci lucrul asta in fata unui geam unde ai camp deschis si poti sa te uiti la distanta. Fixeaza-ti un reper distant si “impietreste” privirea pe reperul acela. Apoi usor ridica pagina pana cand privirea ta fixata la distanta sa para ca trece prin mijlocul paginii. Nu privi deloc pe pagina, trebuie sa “privesti prin ea” la distanta.  Ai voie sa clipesti, nu ai voie sa schimbi directia privirii. Nu te obosi prea tare, imaginea apare cand esti relaxat. O sa ai senzatia ca poti sa o prinzi in mana, ca poti sa ti in mana obiectul care il vezi ca apare in imagine. Daca nu apare imediat eu iti recomand sedinte de cate 10 minute apoi pauza.
Efectele utilizarii stereogramelor sunt resimtite pe parcursul utilizarii lor consecvente. Subiectii utilizatori raportau o imbunatatire a puterii de concentrare si memorare, a tonusului mental general. Un alt efect este cresterea increderii in sine, in capacitatea de reusita. Aceasta deoarece este constientizat faptul ca “utilizand o strategie eficienta (metoda de a privi stereograma) este posibil sa reusesc ceea ce nu am reusit pana in prezent.”

Intraţi aici şi daţi-mi şi mie de veste ce aţi văzut!
Merită!

http://www.eyetricks.com/3dstereo38.htm
- aici trebuie să vedeţi un brăduţ

http://www.eyetricks.com/3dstereo70.htm
-aici trebuie sa vedeţi o stea

P.S. Nu trebuie în mod obligatoriu să le printaţi....le puteţi vizualiza pe monitor....este doar un pic mai greu pentru începători

Poveste


Asculta mai multe audio Muzica

Cerul, sătul de norii care-i murdăreau cristalul, se hotărâ să-i alunge la hotarele lui, îşi puse cununa de curcubeu şi deveni senin şi calm. Dar, norii, supăraţi că plânsul le-a fost întrerupt, s-au adunat acolo, la hotare şi au hotărât să fure din domnia albastrului. Încet, au construit din spuma lor, turnuri şi metereze, o întreagă cetate zugrăvită în cele mai ciudate culori. Din loc în loc, balauri înfricoşători, îmbrăcaţi în gri, străjuiau porţile cetăţii. Care, trase de cai înaripaţi cercetau poteca curcubeului, neândrăznind să o cucerească. Nu ştiu ce era mai plăcut, să-ţi adânceşti privirea în albastru, sau să admiri măreaţa zidire? Brusc, cerul se hotărâ să-şi dea jos cununa de curcubeu şi chemă vântul să-i răcorească fruntea. Vântul veni uşor, ca o boare...Şi norii, descoperiră că hotarele nu erau hotare, că infinitul e infinit şi plecară uşor, împinşi de-o boare de vânt, alcătuind în drumul lor, forme ciudate şi culori...

vineri, 9 aprilie 2010

Dialog...


Asculta mai multe audio Muzica


-De ce unii oameni pot avea unele lucruri atât de uşor, fără să depună nici cel mai mic efort, de ce măcar nu ştiu să se bucure de ele...?
-Te întrebi de ce nu ştiu să se bucure de ele? Pentru-că nu au cunoscut drumul şi gustul dorinţei de a avea acel lucru, nu au depus niciun efort, nicio părticică din fiinţa lor nu a fost dată în schimbul lucrului dorit. Nu au cunoscut chinul şi înverşunarea, eşecul şi bucuria atunci când te împiedecai şi găseai soluţia să te ridici şi să mergi mai departe pe drumul spre lucrul dorit..
-Viaţa lor este plină de lucruri câştigate uşor, dar goale pe dinăuntru..
-Se spune că uneori fericirea trece pe lângă tine, fără să o observi. Oare să fim osândiţi o viaţă, care şi aşa e destul de scurtă, să fim nişte simpli căutători?
- Viaţa este aşa de scurtă, tocmai pentru-că ne aflăm într-o continuă căutare, plecăm tineri, în momentul în care ne dăm seama că rătăcim devenim maturi şi îmbătrânim sperând că rătăceala va avea un sfârşit..
-Oare oamenii care nu au avut posibilitatea să exploreze viaţa, sau care nu au avut curiozitatea măcar, şi au rămas fideli unui ţel, scop în sine, pot fi consideraţi ca fiind rataţi? Sau ei măcar în scurtul timp ce-l au pe pământ, au posibilitatea să îşi clădească o temelie a concepţiilor lor tocmai despre viaţă şi care să fie continuate de urmaşi? 
-Fericit e cel e are un scop. E fericit în fiecare zi, e bucuros în orice anotimp, chiar dacă scopul e departe şi pare de neajuns. E puternic, pentru-că fiecare clipă trecută e un pas spre ţel, orice în calea lui devine un obstacol uşor, pentru-că are un scop. Chiar dacă bănuieşte că nu o să îşi atingă ţelul, pentru unii contează drumul.
-Dar ce te faci când ţelul este atins şi mulţumirea lucrului înfăptuit începe să te plictisească?
-Începi să cauţi altceva, mai puternic, mai greu de atins.....

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...