marți, 27 aprilie 2010
Nichita
Asculta mai multe audio Diverse
Îmbrăţişarea
" Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
..............fac ce vreau în visele mele....... să iau un glob și să-l opresc în orice punct al lumii .... într-o clipă ajung acolo, po...
-
Urmezi Calea Soarelui........ Nu prea contează unde duce și nici cum o urmărești...... Apoi, între un apus și un răsărit............. -
Deschise geamul și parfumul florilor de liliac invadă întreaga cameră. Inspiră adânc aerul proaspăt al dimineții și zâmbi mulțumit. Se ...
si noi il iubim pe Nichita!
RăspundețiȘtergeretocmai am fost si l-am vizitat:
http://jumatati.blogspot.com/2010/04/riders-on-storm.html
Da, am văzut asta la tine şi se pare că subconştientul lucrează... :)
RăspundețiȘtergerenici nu mai are sens vreun comentariu.E doar Nichita...si probabil stim cu totii cat de minunat poate sa fie!
RăspundețiȘtergeresuperba poezia lui Nichita...pacat ca de la moartea lui nimeni nu a mai reusit sa aduca sentimentele pe aceleasi culmi ale maretiei
RăspundețiȘtergere