marți, 31 august 2010

La dracu.....

Mă încearcă un sentiment ciudat....bucurie amestecată cu furie. Nu știu cum să denumesc starea asta. Îmi vine să zbor și în același timp să cerșesc săbiuța lui Zorro...să fac dosul cuiva terci....Din nou, azi mi-am dat demisia...Am impresia că majoritatea oamenilor au ajuns dobitoace. Și da, dragi foști colegi, dacă cumva citiți acest post, să știți că admir pupincurismul vostru și capacitatea voastră de a minți senin și inocent.....De fapt ce rost are să mai întreb de ce în România nu sunt apreciate calitățile .....ci doar modul în care te îmbraci, supunerea și incompetența....Ce rost are adevărul când el trece prin mintea unor frustrați....? Ce rost are când ți se pune sufletul pe tapet și ți se toacă mărunt, mărunt.....fără pic de știință. Ce rost are....de fapt rostul nu mai are niciun rost.....totul e un nonsens.....Dar, mă bucur! Nimeni nu mă poate obliga să mă supun, să mă calc în picioare......dacă nu ești capabil să mă înțelegi, probabil că nu mă meriți...Cel mai groaznic lucru este să te lupți cu niște incompetenți care nu ezită să ți-o tragă de câte ori au ocazia....într-un stil elaborat, un stil ce se poate naște doar din frică, supunere și suflet golit....

duminică, 29 august 2010

Iar la drum.......

Vineri, din nou, m-am trezit cu o propunere de "ducă........" Așa că, ne-am luat corturile și ne-am gândit că nu ar fi rău să mergem la mare....undeva însă pe o plaje pustie........mai ales, că au trecut vreo 3 ani de la ultima vizită pe litoralul românesc.....Rău ne-a părut doar la întors, când de undeva de pe lângă Costinești până pe autostradă am făcut vreo 4 ore...Brrr...și să mai zică cineva că se poate face turism în România... Luna.....întotdeauna la mare, luna mi s-a părut "misterioasă".............O lighioană.....nu știu ce era...Poza asta am denumit-o Leul de Mare....Pe de o parte soarele răsărea și luna apunea....Dis de dimineață, pescarii goleau plasele....Timp de vreo 20 min era agitație pe mare...pescăruși, oameni.....apoi liniște.....doar glasul mării....Nu manele, nu îmbulzeală......nimic.....doar infinit.... 

miercuri, 25 august 2010

Un fel de curaj...

Simplul fapt de a trăi în România, îl consideram un act de curaj. Curajul de a-ţi întemeia o familie, de a avea un copil, de a avea prieteni......Cu câteva luni în urmă, la metroul de la Muncii...vreo 5 persoane adunate pe un colţ de peron. .....Trecând pe lângă ei..... brusc îl văd pe prietenul meu că o ia la fugă şi sare direct pe şinele de metrou! Un om zăcea acolo şi toţi ceilalţi se uitau la el! S-a desprins atunci un tânăr din grămada de "admiratori" şi l-a ajutat să urce. I-a ajutat ....mai corect spus. Omul căzut era inconştient. Nu ştiu de ce şi nu am aflat vreodată. Am luat imediat metroul care intra în staţie doar la câteva secunde după ce prietenul meu era înapoi sus, pe peron. Şi, de câteva zile, stau şi mă întreb.....faptul că trăim în România e: curaj,.. inconştienţă sau ...pură întâmplare? Pentru-că nu îmi explic de ce nişte oameni, unii mai motivaţi ca alţii din punct de vedere emoţional, nu au încercat imposibilul ............să salveze nişte suflete de copii. Ce trist e să vedem oboseala din noi, lenea şi platitudinea....... Nu vreau să discut de condiţii, de responsabilităţi, de motive, de cauze...dincolo de toate acestea.....e vorba de curaj, curajul de a trăi, de a face ceea ce este corect.....Oare chiar nu ne mai animă nimic altceva decât materialul..?

luni, 23 august 2010

Bombe, cârlige, momeli......şi alte treburi

Vineri, mergând alene spre casă, m-am trezit cu un telefon de la un amic......:"Hai, că am o grămadă de tocuri de geam și de uși...le facem bucăți și plecăm la pește......."Ha....mă tenta făcutul bucăți.......Și așa, ne-am strâns o mână de cinci oameni în subsolul amicului meu, am făcut bucăți ceva "tocuri", am obținut niște "laude" de la o bătrânică curioasă....și ne-am echipat..........undițe, momeală, saltele, corturi și alte treburi......și ne-am îndreptat spre o baltă de pe lângă Amara.....doar că, am ajuns undeva prin Giurgiu. Nu mă întrebați cum....că nu știu să vă spun cum de am ajuns acolo......Operațiunea Monstrul în desfășurare....Cert e că a fost mirific.......Și adevărul e că pești nu prea am prins....dar....A fost frumos.........

luni, 16 august 2010

3 de ...Ce ?

1. Ce ai face dacă ai fi invizibil?
2. Ce ai şi nu ai vrea să ai?
3. Ce ai face dacă ai putea să te întorci în timp?

duminică, 15 august 2010

România nu știe să înoate.....

Îmi place să ud grădina la momentul în care noaptea se stinge ușor......e răcoare, greierii de abia se mai aud, ici și colo câte un zgomot îndepărtat mai sparge liniștea dimineții. Încet, încet totul revine la viață....

Și am o viziune a unei bărci în care suntem prinși......lăsați în voia valurilor. Și nu avem curajul să ne aruncăm în valuri. Să luptăm. Dar pentru ce să luptăm? Unde o fi rostul? În 20 de ani am reușit să strângem vreo 300 km de autostradă. Autostrada pentru noi este Marele Zid Chinezesc.....generații de acum înainte vor tot construi.....Dar la ce avem nevoie de autostrăzi? Nu pentru turism, pentru-că nu ne promovăm frumusețile ci nonvalorile îmbrăcate sumar .....la cei ai nevoie atunci de autostradă?

Cu vreo doi ani în urmă, am primit o pereche de căști wireles intraauriculare.....și de atunci încoace le folosesc zilnic.....dar, ieri am avut chef de colindat prin oraș. Fără căști. Și am ajuns acasă, cu dureri de cap, obosită și dezamăgită. Zgomotul orașului...vocile oamenilor....o femeie neglijent îmbrăcată, grasă....... în tramvai, preț de vreo 5 stații nu a avut altă grijă decât să-i spună obsesiv fiului ei, un puști ce strângea timid în brațe o plasă  .....că o să primească o masă pe zi la școală.....nimic de întrebat altceva....lecții, teme, colegi, profesori.....repeta obsesiv: "să nu uiți să mergi la masă.....acuma nu cred că o să îți dea chiar ciorbă, dar trebuie să rămâi la școală să mergi la masă" ......Și am coborât...lângă doi indivizi, îmbrăcați doar într-un fel de pantaloni scurți....și o fetiță de vreo 12 ani, obeză deja....de pe telefon se auzea o manea....și ei se chinuiau să dea definiția PrePay-ului..." bă, asta înseamnă că plătești înainte....ca la curve, aia e PriPri-ul..."  ...."Fă, unde ai lăsat sticla cu apă?"...M-am depărtat în grabă....și am dat peste

un alt colț mioritic și înmiresmat al patriei noastre.....Și am ajuns în centrul vechi, în centrul istoric....răscolit, dezvelit, batjocorit......acuma ascuns de beton și dale de ciment....Cine s-ar fi putut gândi, că pe o așa caniculă, un târg de carte...ar putea avea ceva vânzări?
Nu pot să spun că bătea vântul, pentru-că nu se simțea nici măcar o adiere......Vânzătorii, îngenunchiați de căldură, nici măcar nu se mai oboseau să întrebe dacă doresc ceva.........am aflat că o astfel de farfurie, conține 18.000 de puncte colorate, dispuse într-un model....că în timpul în care soția sa le meșterește, el este de serviciu la bucătărie...........Și am mai aflat și cum ne ferim de caniculă........cu palton și pălărie.....
           Așa că, dragilor, dați-mi voie să-mi pun căștile....și să trăiesc în lumea mea.....Da, știu, o să mă acuzați de indiferență....dar nu, nu este indiferență....aduce a neputință, a durere.....