miercuri, 25 august 2010

Un fel de curaj...

Simplul fapt de a trăi în România, îl consideram un act de curaj. Curajul de a-ţi întemeia o familie, de a avea un copil, de a avea prieteni......Cu câteva luni în urmă, la metroul de la Muncii...vreo 5 persoane adunate pe un colţ de peron. .....Trecând pe lângă ei..... brusc îl văd pe prietenul meu că o ia la fugă şi sare direct pe şinele de metrou! Un om zăcea acolo şi toţi ceilalţi se uitau la el! S-a desprins atunci un tânăr din grămada de "admiratori" şi l-a ajutat să urce. I-a ajutat ....mai corect spus. Omul căzut era inconştient. Nu ştiu de ce şi nu am aflat vreodată. Am luat imediat metroul care intra în staţie doar la câteva secunde după ce prietenul meu era înapoi sus, pe peron. Şi, de câteva zile, stau şi mă întreb.....faptul că trăim în România e: curaj,.. inconştienţă sau ...pură întâmplare? Pentru-că nu îmi explic de ce nişte oameni, unii mai motivaţi ca alţii din punct de vedere emoţional, nu au încercat imposibilul ............să salveze nişte suflete de copii. Ce trist e să vedem oboseala din noi, lenea şi platitudinea....... Nu vreau să discut de condiţii, de responsabilităţi, de motive, de cauze...dincolo de toate acestea.....e vorba de curaj, curajul de a trăi, de a face ceea ce este corect.....Oare chiar nu ne mai animă nimic altceva decât materialul..?

11 comentarii:

  1. Pentru ca am devenit doar trupuri si din ce in ce mai putin suflet. Indiferenta, nu vrem sa ne complicam, lene...nu stiu, dar da, a devenit un act de curaj sa recunosti ca simti si ca esti viu, sa te implici dezinteresat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu simt ceva ca o răzvrătire..furie...ceva, ceva trebuie să fac....dar "Piramida lui Zorro", e greu de urnit măcar.....

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar e un curaj sa traim printre atatia oameni lasi..

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai venit...Uitaţi de noi..
    Trebuie să recunosc, că în ultimul timp...încerc să îmi fac curaj să merg mai departe, să mă trezesc, să merg la muncă, să trăiesc....parcă toate sunt în van...

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Dr. Cat...da, cred...dar aici e vorba de răzvrătire...de dorinţă....de încercare. Vrei să spui că toţi oamenii aceia au gândit ceva de genul: aşa a fost să fie?

    RăspundețiȘtergere
  6. "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima" - citatul meu preferat.

    RăspundețiȘtergere
  7. E timpul sa ne intoarcem la Dumnezeu, fara el nu putem invinge deznadejdea pe care fara sa stim azi o numim ,,lene`` .Pare desuet, pare din alte timpuri sa mergi la Biserica, sa te marturisesti in fata Lui Dumnezeu, prin intermediul duhovnicului, hirotonit preot prin una din cele 7 Sfinte Taine, pe care nu-i asa ...nici nu le prea stim care sunt?
    Nu putem invinge nimic de pe lumea aceasta care ne face rau decat numai prin ascultare de Dumnezeu, Calea ne-a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos, ce a facut El, intocmai sa urmam si noi.,,Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!``

    RăspundețiȘtergere
  8. a, nu...
    alţii au planificat să fie aşa...

    RăspundețiȘtergere
  9. e ceva de genu ”fiecare pentru el”
    parca dintotdeauna a fost un act de curaj sa traim aici in Romania, sa faci un copil stiind din start ca nu vei avea tot ce ii trebuie, sa muncesti stiind ca o faci aproape degeaba si mai sunt multe acte de curaj de care sunt vrednici din ce in ce mai putini dintre noi
    dar, ce ramane de facut....sa ne dam batuti?

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu ne dăm bătuți, dar am impresia că înotăm împotriva curentului cumva...parcă ne batem cu morile de vânt...

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...