luni, 9 august 2010

Despre obligație și bun simț

Omenirea e o turmă........nu știu ce fel de turmă însă. O turmă îngrădită de însăși voința ei...o voință care a născut și va mai naște legi, instituții, religii.....O voință schimbătoare. Dacă în Evul mediul fiecare avea locul său, astăzi locul nu mai este cel pe care ți l-a hărăzit soarta....e un loc pe care îl câștigi sau pe care îl cumperi...Și din toată aglomerarea aceasta de legi, reguli și religii care nu au alt rost decât de a proteja slăbiciunea umană se ridică semeață obligația....Din momentul în care ne naștem, doar visul e liber....Cum poate fi măsurată obligația....în ce măsură te poți obliga.....ești obligat să faci parte din societate, că reușești sau nu, asta e altă poveste. Dar poate sta la baza obligației bunul simț? Bunul simț este acel ceva născut din intuiția oamenilor cu privire la bine. Omul, de fapt, nu poate intui prea mult.....nu poate intui o stare descrisă de legile fizicii sau ale chimiei. Nu poate intui nimic în afara persoanei lui....De ce bunul simț, la un moment dat, devine o obligație?

20 de comentarii:

  1. În Evul Mediu nu avea fiecare locul său..., că altfel lumea ar fi stat pe loc...

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord cu tine...dar doar vroiam să subliniez că atunci nu existau ambiţii, omul avea pur şi simplu soarta lui...cel ce se năştea din neam fierar, era fierar, altul oier...şi aşa mai departe. Progresul ...s-a născut din dorinţa de a cunoaşte...din dăruire....progresul de astăzi este motivat doar financiar

    RăspundețiȘtergere
  3. Progresul a fost rodul celor care au trecut peste principiul impus de religie: crede şi nu cerceta; din cauza asta Evul Mediu mai este cunoscut cu numele de Perioada Neagră...

    RăspundețiȘtergere
  4. Obligaţia de a fi religios...decăderea cultului antic păgân şi tot mai marea putere şi bogăţie a bisericii creştine. Astăzi, obligaţia la religie nu o mai văd ca şi obligaţie....

    RăspundețiȘtergere
  5. O analiză superficială, atât din punct de vedere istoric, cât si teologic, sociologic si psihologic... :( Desigur, nu ai obligatia de a reflecta adânc, dar...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici nu mi-am dorit să fie o analiză istorică, teologică sau sociologică...

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu pot să-mi imaginez o turmă îngrădită de însăsi vointa ei.

    RăspundețiȘtergere
  9. Toate "îngrădirile" omenești se nasc prin voința umană...constrângeri, reguli, legi.....după care ne orientăm toți....

    RăspundețiȘtergere
  10. Liiceanu scria despre nevoia limitei. Limita dă contur. Fără ea, nu există formă. Am fi amorfi, fără limite. Limita se impune, uneori indiferent de vointa noastră.

    RăspundețiȘtergere
  11. Imi place cum a evoluat omul, cum a facut eforturi sa ajunga la stadiul de...porc. Crezi ca in acest stadiu are nevoie de bun simt? Deloc. Si chiar nu se simte obligat sa apeleze la el.

    Oricum bunul simt nu va deveni nicicand obligatoriu. Este in tine. Il ai sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dreamer, aici era vorba doar despre bărbati, nu despre om în general. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. @ zorro...și limita asta cine o fixează...și nu, nu este vorba bărbați ...din punctul meu de vedere, femeile nu pot fi întrecute în răutate și în orice ce mai vrei tu....
    @ dreamer...de fapt nu e evoluție ci involuție....pierderea valorilor...iar unii, din bun simț, uneori fac anumite chestii..care pot fi interpretate ca și obligații....

    RăspundețiȘtergere
  14. La limita trupului uman e pielea. Cine o fixează? Cine face formele? :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Corecție: "nu este vorba de bărbați.." :)
    Trupul uman nu are limite....noi doar vedem așa, însă nu putem percepe dincolo....

    RăspundețiȘtergere
  16. Putem relativiza totul, asa că limitele nu mai contează...

    RăspundețiȘtergere
  17. După o bulinută, chiar că dispar limitele. :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Aaa, oare de cred că ești puțintel mai bine dispus....?:)

    RăspundețiȘtergere
  19. Mă întristează asta....nu știu de ce....Plus că am păpat iar un cuvânt..:(

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...