miercuri, 24 august 2011

Iluzie...


                   


Doar credem că putem cuprinde imensitatea-n priviri.....



Și, doar credem că undeva există un drum pentru fiecare.......Din orice punct am privi, drumul e același.... 


luni, 22 august 2011

Delfini.....


 

Îmi pare rău că nu știu să măresc cumva, doar o parte din poze....Am avut norocul să privesc doi delfini jucându-se....doi delfini liberi, bucurându-se.....Și ghinionul să fiu în contratimp cu salturile lor.....Ne-au bucurat preț de câteva minute, apoi, s-au pierdut în zare.......




duminică, 21 august 2011

Așteptare....


 

Oare ce așteaptă? Sau poate nu așteaptă nimic... Poate privește..și atât...Sau, e apa prea rece..:) 



sâmbătă, 20 august 2011

Albastru...


 

 
Pentru mine, nuanța mai închisă.....e orizont. Pentru el, sunt doar un fir de nisip...Respir albastru cu toți porii și am senzația de nesfârșit....







Îți lași privirile să alerge în voie încercând să-ți golești mintea de orice gând. Undeva, în foșnetul mării se dă o bătălie.....un norocos ce prinse un pește (prea mare și greu pentru a zbura cu el)...e asaltat de pescăruși...

Apoi, peste toți și toate se așterne iar albastru....



miercuri, 17 august 2011

112...



 


Anul acesta m-am întâlnit pentru prima dată cu marea, undeva pe la ora 2 noaptea....Imensitate scăldată în lumina lunii....Un neant ce ne-a cuprins, fără să vrem, pe toţi cinci....Prea era totul perfect...până când un ţipăt crud taie liniştea nopţii..... o butelie de gaz de la un lămpaş, aprinde lucruri în jur....Nu am văzut mai nimic, decât o pală imensă de foc ...gânduri înfiorătoare ce-mi trec prin minte în dezacord cu mişcările pe care le fac....nisip, cât mai mult nisip aruncat spre foc......o umbră ce fuge spre apa mării....telefonul scos de nicăieri încăpăţânat să indice doar o linie roşie ce parcă-mi ardea privirile. Formez 112....deja eram în maşină îndreptându-ne spre ?.... Litoralul românesc are un mare minus la capitolul medici. Iar noi ne aflam pe o plajă pustie, departe de orice lume civilizată....112....îmi răspunde o voce calmă, prea calmă....Localizându-ne, ne cere să stăm pe loc...În 3 minute apare o salvare. După alte câteva minute ne îndreptăm spre Spitalul judeţean din Constanţa. UN SINGUR MEDIC de gardă, în condiţiile în care a fost şi cel mai aglomerat week-end la mare.....Un chirurg. Un om....Ce cred că-şi lasă acasă orice bagaj emoţional. Ne-am lăsat prietenul în spital,  acoperit de bandaje. Gradul I şi II. Nu prea grave, dar pe o suprafaţă mare. A doua zi, niciun medic ....a treia zi, niciun medic.......Un spital trist, cu geamuri vopsite în grabă, înțepenite, fără nicio șansă de a le deschide. Cearșafuri pe post de perdele, paturi vechi și ruginite....Și o puzderie de lume...tristă, obosită. Pe ici, pe colo mai puteai vedea câte un chip pe care se citeau urme slabe de speranță.... 112 și-a făcut datoria. Perfect. Bine pus la punct, rapizi, devotați.......Însă, locul unde ajungi după un apel la 112.......e diferența dintre viață și moarte în multe cazuri. Făceam naveta între plajă şi spital, cu rândul....A treia zi, pe răspunderea noastră, l-am luat din spital şi l-am adus în Bucureşti. Am ajuns cu bine într-un timp record. Prietenul nostru e ok, mai are ceva timp de petrecut prin spital, însă emoţional, toţi suntem......în neant. Nu suntem decât un înveliș fragil animat de vise, gânduri, speranțe....Credem că suntem stăpâni peste tot și toate, ne credem invicibili......Până la proba contrarie.

luni, 1 august 2011

Hai, hui...prin păduri...



 

Te abați brusc de la drum, deoarece, sub o umbrelă de verde,  pădurea îți face cu ochiul.....














După ce primești un mesaj: "Bine ai venit în Bulgaria"....ai surpriza să găsești în inima pădurii un lac


De nicăieri apare un cuțu ce consideră că datoria lui este să te păzească și să vâneze pete de soare...



Ridici în grabă corturi....apoi îți spui că e mai bine să te "încadrezi" în natură....



Dar, în pădure, cineva a fost mai harnic.......:)


Un interior mobilat...........


La modă a fost cățăratul în copaci......


Orice sunet noaptea, în pădure.....stârnește imaginația - celor mai slabi de înger: )




Dimineața însă, totul prinde din nou culoare....




Drumul spre...cine știe unde....



Lira........




Sfatul..............




Balaurul cu trei capete........


Gemenii.....


Inima pădurii......



Pare a fi o intrare magică.....


Și acel cuțu, ce ne-a păzit cu devotament, alergând la plecare, după mașini....atât timp cât l-au ținut puterile...

.


Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...