luni, 23 mai 2011

............


....uneori sclipiri de culoare mai tulbură gri-ul din jur, sclipiri de credință ce se crede pierdută....Mă îndrept poate spre un loc gol, unde nu voi găsi nimic. Sau  dimpotrivă.....

vineri, 20 mai 2011

Ieșirea din valuri.....



                                

                     

     Plecaseră de ceva timp de lângă focul vesel ce parcă încerca să-și agațe propriile stele pe mantia cerului, de lângă grupul vesel ce-și împleticea pașii prin nisip în ritmul muzicii...Se plimbau tăcuți pe malul mării ce vuia a necunoscut. Valuri îmbrăcate-n spumă ștergeau urmă după urmă....Nu exista trecut și nici viitor. Furaseră doar câteva zile reduse la rang de clipe...Își avea fiecare rostul lui, acolo, dincolo de valuri....Aici, deveniseră un singur chip. Doar săgeți de lună îmbrățișau valurile nesfârșite și pașii fără țel...
-Uite! Ce mare pare luna....
-E doar o iluzie......
-Noi suntem o iluzie?
-Nu, suntem doar o picătură dintr-un val....
-Va veni dimineața...
-Și ne vom lua rămas bun..
-Pot să-ți spun că nu te voi uita niciodată? Pot să sper că te voi revedea?
-Uite, dacă următorii pași nu ne vor fi șterși de val.....speranța ta va deveni realitate....
Valuri îmbrăcate-n spumă ștergeau urmă după urmă.....Dimineața găsi pe malul mării un trup împietrit, întins  spre nicăieri, având în mână masca unui chip pe care puteai citi urme de fericire....

joi, 19 mai 2011

Un strop de liniște....



În fiecare zi mă așteapă puzderie de culori și arome.....Deschid poarta casei, uneori obosită, sau dezamăgită, sau tristă.....și parcă sunt acolo, pentru mine.....Trec pragul și ajung într-o altă lume....o lume curată...Adorm și mă trezesc înconjurată de frumos și uneori, de stropi furioși sau calzi de ploaie......Vă dăruiesc o mică parte....o altă parte așteaptă să se nască.....

luni, 16 mai 2011

Datorii...mai vechi (I)

Dream
m-am tot gândit şi răzgândit,
şi cum timpul îi tot zorit,
de dobândă ce să spun..
adun, adun...

Sunt întotdeauna la locul nepotrivit,
Îmi place să cred că totuşi am noroc,
Nu-mi place că nu am suficientă putere,
Cânt doar în gând,
Dansez printre picuri de ploaie,
Nu sunt suficient de înţelegătoare,
Niciodată nu ştiu să spun nu,
Mi-aş fi dorit o altfel de viaţă,
Plâng şi de bucurie şi de tristeţe,
Sunt confuză când e vorba de criză şi recesiune,
Rar mi se îndeplinesc visele,
Am nevoie de puncte de sprijin,
Aş putea renunţa la tot,
Păstrez unele amintiri triste,
Ar fi trebuit să fiu eu în fiecare clipă.

În versuri,
nu prea m-am priceput
să descriu şi să scriu
dar aşa e la început,
mai cu vai, mai cu chiu...:)

Nu ştiu nici dacă leapşa merge mai departe
cert e că de dobândă
nu o să mai am parte..!

duminică, 15 mai 2011

Omuleții galbeni.....

...dacă sunteți tentați să vă "întâlniți" cu omuleții galbeni, un link extrem de simplu :)) oferit de Liviu
Mulțumesc Liviu >:d<

:))


Dacă vă plictisiți, mergeți la un desen animat:) Să zicem, la RIO! Zâmbete, culoare, muzică, dans, romantism.......

sâmbătă, 14 mai 2011

O chestie....

Îmi pare rău pentru sunet, eram prea aproape de boxe...:)





                                                                           


UPDATE
Am găsit aici http://www.youtube.com/watch?v=U0F990hNTKM o altă înregistrare.

duminică, 8 mai 2011

Dăruiește!


        Liniștea camerei era tulburată doar de glasul ceasornicului vechi ce parcă sfidând gravitația, sta pe un colț de dulăpior ce gemea sub vrafuri de cărți. La geamul îmbrăcat în mușcate puteai zări un bătrân privind departe, undeva pe stradă.....adâncit în amintiri. Duminica, ca de obicei, se treziră dis de dimineață. Slujba la biserică era urmată întotdeauna de vizita la un cămin de copii. O mână de suflete ce-i așteptau cu chipul înflorit de zâmbete. O mână de suflete ce respira prin toți porii speranță......Astăzi însă, se lăsă copleșit......simțind picuri calzi în colțul ochilor, ieși afară......
         Bătrânul tresări sub atingerea ușoară....Se întoarse și privi chipul blând pe care-l știa de-o viață. Ținea în mână un mic buchet de flori viu colorat...Buchetul de flori pe care i-l oferise astăzi, când o aștepta afară, în pragul căminului de copii. Privea chipul drag și mii de amintiri îl invadară. Ce puțin timp trecuse parcă! Doar mai ieri se distrau prinzând raze de soare în amurguri împletite-n răsărit.
        La geamul îmbrăcat în mușcate, puteai zări o pereche ținându-se de mână și privind doi puști ce se depărtau țopăind printre picuri de ploaie caldă. Erau nepoțeii lor.....  

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...