marți, 27 aprilie 2010

Nichita


Asculta mai multe audio Diverse

Îmbrăţişarea

" Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.  "

4 comentarii:

  1. si noi il iubim pe Nichita!
    tocmai am fost si l-am vizitat:
    http://jumatati.blogspot.com/2010/04/riders-on-storm.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, am văzut asta la tine şi se pare că subconştientul lucrează... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. nici nu mai are sens vreun comentariu.E doar Nichita...si probabil stim cu totii cat de minunat poate sa fie!

    RăspundețiȘtergere
  4. superba poezia lui Nichita...pacat ca de la moartea lui nimeni nu a mai reusit sa aduca sentimentele pe aceleasi culmi ale maretiei

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...