Noapte adâncă cu luciri de stele umbrite când și când de nori argintați de luna stingheră..Simt miros de salcâmi, de primăvară proaspătă. De iarnă ce miroase a primăvară...Mâinile-s cufundate-n buzunare, corpul leneș în mișcări, gândurile călătoresc aiurea...clipele-s amorțite-n viață...Simt somnul oamenilor de dincolo de uși și geamuri...visurile-și fac de cap, în tăcere.... să nu trezească somnul.....Imaginația e păcăliciul sufletului nostru....naște dezamăgiri greu de dus...Dar, nici nu o putem ignora...ar fi prea pustiu. Care-i proporția corectă? O fărâmă de real strecurată-n vis, sau o frântură de vis pierdută-n viață? Uneori mă simt asemeni unui uriaș...țin lumea-n palmă, mă joc cu fulgere, sar peste hotare, nimic nu e mister...alteori parcă-s furnică...mă ascund de alți pași uriași, nu pot trece de hotare, iar picurii de ploaie îmi par meteori.... Care-i proporția corectă?
Lasă ploaia să cânte...
RăspundețiȘtergere"care-i proporția corectă? O fărâmă de real strecurată-n vis, sau o frântură de vis pierdută-n viață?"..foarte frumos spus!:)...
RăspundețiȘtergerefrumoasa fotografie...oare chiar tine cineva pamantul in brate?
RăspundețiȘtergere@Ellenaa..bine ai venit! Așa se pare, nu?..:)
RăspundețiȘtergere@Ellenaa..dacă mă uit mai bine aduce a lună..:(
RăspundețiȘtergere