Ultimele limbi de foc se sting încet, în tăcere….e cald…..e liniște….Dincolo de geam zăpada înghețată aruncă sclipiri în noaptea rece…Nu se aude nimic, niciun lătrat de câine, nicio lucire de stea, niciun pas rătăcit…..doar aici, urme de gânduri, de amintiri….Își luă o pătură și se așeză sub brad….un brad mare, cu miros de pădure împodobit cu ornamente la fel de vechi ca și amintirile ….ca în copilărie…..Refugiul de după zi…..doar că acuma drumul era altul….același și totuși diferit……Totul din jur pare pierdut…..nu găsește bucuria și nerăbdarea din copilărie...toate trec și se petrec într-un pustiu de suflet...Ceva, undeva s-a rupt.....dintr-o vină neștiută....fără voie...Taine magice ce rămân neînțelese...o sumă de întâmplări unite într-un destin ce nu aparține de nicio voință...o sumă de întâmplări adunate într-un număr de ani.....momente în care simți că trebuie să tragi linie....și să îți pui o sumă de întrebări....sau nu...Focul se stinge încet.....se transformă în jar....în cenușă...în amintiri pierdute...
duminică, 2 ianuarie 2011
Rătăcire...
Ultimele limbi de foc se sting încet, în tăcere….e cald…..e liniște….Dincolo de geam zăpada înghețată aruncă sclipiri în noaptea rece…Nu se aude nimic, niciun lătrat de câine, nicio lucire de stea, niciun pas rătăcit…..doar aici, urme de gânduri, de amintiri….Își luă o pătură și se așeză sub brad….un brad mare, cu miros de pădure împodobit cu ornamente la fel de vechi ca și amintirile ….ca în copilărie…..Refugiul de după zi…..doar că acuma drumul era altul….același și totuși diferit……Totul din jur pare pierdut…..nu găsește bucuria și nerăbdarea din copilărie...toate trec și se petrec într-un pustiu de suflet...Ceva, undeva s-a rupt.....dintr-o vină neștiută....fără voie...Taine magice ce rămân neînțelese...o sumă de întâmplări unite într-un destin ce nu aparține de nicio voință...o sumă de întâmplări adunate într-un număr de ani.....momente în care simți că trebuie să tragi linie....și să îți pui o sumă de întrebări....sau nu...Focul se stinge încet.....se transformă în jar....în cenușă...în amintiri pierdute...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
-
..............fac ce vreau în visele mele....... să iau un glob și să-l opresc în orice punct al lumii .... într-o clipă ajung acolo, po...
-
Urmezi Calea Soarelui........ Nu prea contează unde duce și nici cum o urmărești...... Apoi, între un apus și un răsărit.............
-
Deschise geamul și parfumul florilor de liliac invadă întreaga cameră. Inspiră adânc aerul proaspăt al dimineții și zâmbi mulțumit. Se ...
Fiecare om a pierdut la un moment dat legatura cu el insusi. Multi nu simt asta, sunt putini cei care simt ca au pierdut ceva, ca nu mai sunt lucrurile asa cum ar trebui sa fie. Acestia sunt cei care simt cum se stinge focul si se transforma in amintiri...
RăspundețiȘtergere@M...putem strânge ceva și aduce înapoi? Sau ..doar reclădim...încropim ceva...
RăspundețiȘtergereDacă nu s-a auzit niciun lătrat de câine...a fost un vis :)
RăspundețiȘtergereID: emadoru.
RăspundețiȘtergereAs vrea sa vorbim.
Doru Emanuel
@Doru...vorbim...aici:)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereBun regasit, septembrie!
LA MULTI ANI sanatosi si fericiti!
... viata = o suita de evenimente cu sau fara sens!
... omul = un mecanism sofisticat caruia nu i-a gasit nimeni manualul de utilizare!
:)
imbratisareeee maaaaare, rotunda!