Rătăcire...

                         

Ultimele limbi de foc se sting încet, în tăcere….e cald…..e liniște….Dincolo de geam zăpada înghețată aruncă sclipiri în noaptea rece…Nu se aude nimic, niciun lătrat de câine, nicio lucire de stea, niciun pas rătăcit…..doar aici, urme de gânduri, de amintiri….Își luă o pătură și se așeză sub brad….un brad mare, cu miros de pădure împodobit cu ornamente la fel de vechi ca și amintirile ….ca în copilărie…..Refugiul de după zi…..doar că acuma drumul era altul….același și totuși diferit……Totul din jur pare pierdut…..nu găsește bucuria și nerăbdarea din copilărie...toate trec și se petrec într-un pustiu de suflet...Ceva, undeva s-a rupt.....dintr-o vină neștiută....fără voie...Taine magice ce rămân neînțelese...o sumă de întâmplări unite într-un destin ce nu aparține de nicio voință...o sumă de întâmplări adunate într-un număr de ani.....momente în care simți că trebuie să tragi linie....și să îți pui o sumă de întrebări....sau nu...Focul se stinge încet.....se transformă în jar....în cenușă...în amintiri pierdute...