Aude un zgomot puternic de frână ….apoi ..șine gemând sub greutatea unui tramvai…..sunetul strident al unei ambulanțe…voci, multe voci…ba vesele, ba triste…..undeva, cineva trântește un geam….țipăt de copil și hohote puternice de râs…un telefon la care nimeni nu răspunde…În tot vacarmul simțea căldura soarelui alungată ușor de adieri de vânt …Își începu lin căderea..se desprinse ușor de restul culorii aprinse..Zgomotul vieții rămânea undeva, în urmă…parcă se ridica spre cer…Tăcută…se lipi de pământul încins…putea să-i audă respirația …să-i audă bătăile inimii…Și nimeni ….din tot ceea ce compunea zgomotul vieții ….nimeni nu auzi zgomotul făcut de căderea petalei de trandafir….
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
am trait sentimentul
RăspundețiȘtergereil descri atat de bine
parca acele secunde trec cu incetinitorul iar tu simti fiecare bataie a inimii
O petală incoloră...
RăspundețiȘtergere@Lois...bine te-am regăsit!
RăspundețiȘtergere@Dr. Cat...era cea fără soț...
M-ai facut sa zambesc trist :)
RăspundețiȘtergere@Iulia..:) ai mai jos o ștafetă! Poate te va bucura mai mult:)
RăspundețiȘtergere