duminică, 17 aprilie 2011

Telefonul.....



                             

Formase numărul de nenumărate ori, dar...niciodată nu-l apelase. Îi era teamă. Îi era teamă să aducă amintirile înapoi. Îi era teamă să se simtă din nou un fluture în zbor........îi era teamă de gustul fericirii, de eternitatea clipei, de glasul lui, de zâmbete, de trăiri.........! Se obișnuise așa......cu tăcerea. Nu știa cum va reacționa la auzul vocii.....Nu știa în ce hău va putea cădea. Sau nu. Poate nu se va întâmpla nimic........Sau poate.... da. Nu avea de unde să știe. În minte avea zeci de replici.......știa însă, că la primul sunet....va amuți...Însă îi era dor.....îi era dor să-l privească, să-i simtă gândurile, să-i deseneze conturul buzelor......Formă numărul din nou........apoi, după câteva secunde...spuse șoptit: Alo...

2 comentarii: