Despre un vis

Asculta mai multe audio Muzica


Vântul îmi înconjura corpul din toate părţile...acum îl alinta, acum îl biciuia....Norii se grăbeau spre nicăieri, pomii îşi întindeau braţele către ultimele licăriri de lumină, iar pescăruşul se învârtea nedumerit în jurul meu. Vântul, norii, pescăruşul, pomii, eu, aşteptam.....Calmul agitaţiei fu spart deodată de un fulger îndrăzneţ, viu, aprins. Vântul se sperie şi fugi departe. Norii se opriră din goana lor nebună, iar pomii îşi adunară crengile. Doar pescăruşul se agita în jurul meu. Şi fulger după fulger, splendoare de viu, despărţiră Cer de Pământ. Veneau pe neaşteptate, din colţuri din cele mai ascunse şi nebănuite. Şi lumina lor schimba umbre şi culori. Pescăruşul prindea forme ciudate, norii erau adevărate citadele, pomii...tăcuţi...cu teama de foc. Corpul meu vibra, răspundea la fiecare foc de cer, simţea arsura şi descărcarea lor. Dar, pescăruşul dispăru....alungat poate de un nor, poate de fulger. Deodată, formele şi culorile prinseseră viaţă. Vântul veni din nou, pomii se înveseliră, luna lumina pal, doar undeva se mai zărea o licărire, ciudată, ba stinsă, ba aprinsă, depărtându-se încet..... Parcă era o speranţă. Aud un fâlfâit de aripi obosite. Pescăruşul, frânt, aseză la picioarele mele o frântură de fulger viu. Speranţa îşi găsise rostul şi se născu din nou, din chin, din foc, de nicăieri.....