Călătoria...(I)

 

Plictisit, punând cu grijă un pas înaintea celuilalt parcă dorind să măsoare distanța până la cișmea, trasa cu degetul o mică dungă de-a lungul zidului prăfuit. În cealaltă mână ținea un mic rățoi de pluș. Ieșise fără să ceară voie din mica sală de așteptare prea aglomerată…..Gara pitită sub umbre de brazi bătrâni era plină la acea oră…..Dincolo de șine, printre niște pomi stingheri se zăreau câteva construcții părăsite și o mână de copii ce se pierduseră în joaca după-amiezii…. Hei mogâldeață! Ce cauți singur aici? Degetul i se propti brusc în nasturele unui veston…lăsând capul pe spate se uită speriat spre figura încruntată ce apăruse în chenarul ușii deasupra căruia tronau niște semne albe pe un fond albastru…. În acel moment în difuzoare se auzi un fâșâit : Trenul personal X-Y va sosi la linia 2 în trei minute! O scurtă pauză apoi: Atenție! Trenul personal X-Y va sosi la linia 2 în trei minute! Vă rugăm feriți linia…Șeful de gară îl luă de mână: Al cui ești mă? Unde-s ai tăi? Speriat băiețelul nu spuse nimic. Țignalul trenului se auzea din ce în ce mai aproape….Radu…Raduuu…Se smuci din strânsoarea bărbatului și fugi spre glasul de femeie….Ușor, trenul intră în gară și opri într-un pufăit de abur…Femeia îl apucă nervoasă de mână…niciodată să nu mai pleci de lângă mine…hai urcă mai repede, pierdem trenul…Treptele trenului, prea înalte pentru micul copil, îl făcură să scape jucăria de pluș…...