luni, 27 decembrie 2010

Urma...

                               


Se aplecă și o sărută brusc...un sărut în care își adunase așteptările, dorința .....iubirea...... Ea .....doar ridică mâinile și-l prinse de reverul hainei....ca într-un gest de apărare...Își simțea inima bubuind......ciudat, crezuse că a scăpat pentru totdeauna de acest sentiment.....o sfâșie o durere surdă....știa ce va urma, însă......închise ochii și-și zăvorî lacrimile... îi cuprinse fața în mâini.........Apoi, lumea din jur dispăru.......Însă, dacă cineva ar fi privit atent, ar fi zărit în zăpadă o singură urmă de pași....

4 comentarii:

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...