marți, 14 decembrie 2010

Povestea...



 

Dacă dorm mai mult de patru ore pe noapte înseamnă că am noroc....mă trezesc și privesc spre o nouă zi identică cu cea de ieri ce stă căscată spre un mâine la fel de insipid....Până la birou am vreo șase stații....însă mi-am vândut mașina ..........îmi afund căștile-n urechi și plec pe jos aproape zilnic sătulă de un RATB slinos...Trec printr-un parc ce nu are nicio vină că-i în drumul meu......și văd câini abătuți și femei îmbătrânite înainte de vreme cu ochii sclipind a corb spre un ceva strălucitor... Ajung într-un birou ce-mi aduce gust de închisoare și primesc zilnic vizite de la oameni crispați  ce trăiesc într-un real ce-i depășește......Repet mecanic ce am învățat și totuși zilnic mai învăț ceva.....Apoi, totul se derulează în sens invers, doar că-n parc totul e gri și lucrurile nu-s mai atât de strălucitoare....și ajung într-o altă închisoare….. îmi mușc buzele crezând că visez dar, doare! Îi al dracu de real......așa că ce rămâne de făcut? Închid ochii și scriu povești........

3 comentarii:

  1. Ghinion!
    Parcul, azi, îi alb! :), dar personajele rămân gri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Povestile sunt frumoase si e placut sa traiesti in ele, prin ele. Mai ales daca sunt povesti vesele, cu happy-end-uri. Viata reala e banala, adevarat, dar trebuie sa fim parte din ea. Cu RATB-ul ce duce oameni slinosi sau educati, cu parcurile care nu-s perfecte, cu vietatile ce le locuiesc care nu-s toate ireprosabile... Totul face parte din viata si nu e mereu roz sau verde. Exista nunate de gri si negru.
    Ne mai refugiem in desen, in carti, in mintea noastra, in vise. Macar sa ne ramana refugiile acestea.
    Sus fruntea!

    RăspundețiȘtergere
  3. E o binecuvantare sa poti sa evadezi in lumea povestilor. Ce-ai fi facut daca nu aveai harul acesta...ai fi devenit si tu o figura gri, asemenea celor din parc, iar eu mai saraca fara tine.

    RăspundețiȘtergere