joi, 2 decembrie 2010

Cartea



 

Mai citise cartea de câteva ori....și de fiecare dată descoperea ceva nou.  Însă, de data aceasta.....era cu totul neobișnuit. Parcă cuvintele aveau o putere aparte, formau un text ce se schimba la fiecare citire....Recitea povestea iar și iar ......și de fiecare dată era alta... A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost o țărișoară mică, plină de bogății și oameni frumoși. Cunună-i stăteau holdele de grâu, la gât avea salbe de maci și floarea soarelui, ochii îi erau ca două stele, munți și văi semețe pline de nestemate și bogății.....iar oamenii îi erau harnici și blajini, cu teamă de Dumnezeu, cu priviri ce credeau în viitor. Oameni care slăveau ploaia, iubeau iarna și credeau în lumina soarelui. Ea, era o femeie mândră și frumoasă! Și ca  toate femeile, ba era tristă, ba veselă. Și capricioasă.  Și era...ia uite! Aici lipsea un cuvânt. Chiar ultimul cuvânt de pe pagină. Întoarse pagina....nimic! Nu mai scria nimic. Ce cuvânt lipsea? Să fie oare "dorită"? Întoarse pagina iar și citi: Peste tot în țară plutea o amenințare. O amenințare ce se simțea în zborul păsărilor, în culorile naturii, în purtarea oamenilor.....Holdele de grâu erau tot mai rare, salba de maci începuse să se ofilească, animalele erau alungate din pădurile ce cădeau sub tăietură de topor nemiloasă......Stelele erau acoperite de nori adunați la un loc de vijelii puternice. Ea, femeia frumoasă ajunse....iar lipsea ultimul cuvânt! Se gândi să încerce "tristă". Povestea continua....Oamenii țării urau iarna. Se ascundeau de ploaie, de natură, fugeau de căldura soarelui! Femeia sta zdrențuită, lipsită de culoare, cerșind parcă ajutor.....o femeie odată frumoasă, brusc îmbătrânită...Îmbătrânită, stând cu mâna întinsă pentru a hrăni păgânii ce-i întinau frumusețile...Nu! Nu-i plăcea ce citea. Nu asta trebuia să fie povestea. Undeva a greșit. A pus un cuvânt greșit. În povestea știută de ea se vorbea de frumos, de căldură, de încredere, de tradiții, de respect, de ajutor, de dragoste...Dacă în loc de "dorită" ar fi fost "iubită"? Dacă  în  loc de "tristă" ar fi fost "slăvită"....Povestea ar fi fost cu totul alta! Încercați și voi! Întindeți o mână de ajutor și vedeți ce se întâmplă! Ajutați un necunoscut să treacă strada, lăsați o zi mașina acasă, sau știu eu.....zâmbiți măcar mai des! Pe dinăuntru ei, suntem noi! Noi suntem acele tristeți care i se citesc pe chip. Femeia asta e unică! Dar costă. Și o să o pierdem. De fapt, ne pierdem noi......


3 comentarii:

  1. Mi-a placut mult, mult de tot.

    Cuvantele ce vreau sa le scriu pe pagina mea ar fi: increderea, lumina, joaca, bucuria, speranta, iubirea, ...si toate in linia asta.

    RăspundețiȘtergere