miercuri, 15 decembrie 2010

Săritura....

 

Închise ochii și sări în gol...; deschise larg brațele, lăsându-și corpul în voia zborului. De fiecare dată, la fiecare săritură, simțea aceeași fiori ......parcă de fiecare dată ar fi fost un îndrăgostit....Un rece de ceață îl învăluia plăcut, catifelat....Apoi, se încălzi brusc. Deschise ochii și iși închipui că dacă ar întinde mâna ar putea lua soarele de braț. Îi zâmbi ca de la egal la egal și-și începu dansul...... Se rostogolea prin aer chiuind de bucurie! I se părea că ar fi suficient să ridice brațele și să urce și mai sus....mai sus......Dar, era în cădere liberă.....o cădere în gol la fel ca într-un sfârșit de iubire.......Se răsuci ușor....plana liniștit mințind căderea..... Ce simplu pare totul de aici, de sus! Aș putea să cuprind totul într-o palmă.....Abia dacă mai respira...totul parcă încremenise .....Beep, beepp...semnalul sonor îl trezi din visare...trecuseră cele 50 de secunde.....nu făcu însă niciun gest.....el încă se mai simțea asemenea unui fluture în palmă......

3 comentarii:

  1. ... in si pe langa noi, cu ochii inchisi sau deschisi...zburam ... ne contopim in si cu natura.
    ...ar fi conjugarea verbului "a visa" ?!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    daca am reusi sa anulam legea gravitatiei nu am mai avea nevoie de vis...
    :)

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...