duminică, 19 decembrie 2010

Negru și alb...sau alb și negru....sau doar gri....

                   
Astăzi, a trebuit să plec să cumpăr pentru mița-maimuța nisip...că de, e iarnă și ea e o doamnă! Mă gândeam să mă pierd aiurea până la piață dar din păcate, nu aveam timp....așa că am vrut să iau tramvaiul.....Am ales să plec spre stația din stânga (deși dreapta era spre piață), eu locuind fix între stații. Apropiindu-mă am observat că tramvaiul tocmai pleca din stație......am luat-o la fugă pe lângă el...așa mi-a venit. Un timp am alergat în paralel, apoi, cu puțin înainte de a intra în următoare stație m-a depășit.......dar am prins ultima ușă.....Odată urcată.....nu-mi mai ajungea aerul din jur.....îmi explodau plămânii.........Cu ceva timp în urmă nu ar fi fost o problemă.....cu ceva timp în urmă eu eram eu când aveam chef......Ce m-a făcut să renunț la mine? Negru și alb amestecate într-un gri fără de sfârșit....Nu-i nici noapte și nici zi...Sunt eu și nu sunt eu. Nici nu râd și nici nu plâng. Parcă trăiesc în două lumi diferite.........Uneori se mai contopesc lumile astea două.....și unii poate văd....Atunci trag zăvorul....nu știu de ce. Dacă aș face tot ce-mi trece prin gând lumea ar zice că-s nebună....
îmi vin mii de idei și totuși rămân atât de puține...cele triste de regulă....parcă aș avea gât de girafă și știți voi....mi se pierd cuvintele....mai ales când cineva mă bucură și ar trebui să-i mulțumesc....nu-mi găsesc ideile....sunt atât de fericită încât amuțesc sau spun chestii banale când de fapt......
Știți că tot mai des îmi vine să vă “vorbesc”? Îi aiurea…e ca și cum ai ajunge seara acasă și ai avea pe cineva cu care să trăncănești despre lucrurile mărunte de peste zi…. E ca și cum ai scrie într-un jurnal cred....deși nu am avut niciodată unul......am încercat....mai demult........dar a fost rupt sub ochii mei........... Așa că......nu-i nici negru și nici alb.........

11 comentarii:

  1. Dacă nu ai comandat on-line...
    Însă, o partidă de alergat nu strică nimănui...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand traiam in termenii griului aveam pofta sa nu vorbesc nimanui despre nimic si tocmai atunci venea cineva si trancanea si ma isca s-o fac si eu. Aveam chef sa nu fac nimic si sa privesc tavanul. Dar sa alerg..., niciodata nu m-am gandit si acum spun ca ar fi fost mai nimerit pentru ca ma razbunam pe mine traind, dar fara a fi prezenta. Acum as vrea sa dansez prin parc de una singura, dar as fi catalogata nebuna. Si? Ce-i rau in a face ce doresti? Poate s-ar mai duce din ternul griului.

    RăspundețiȘtergere
  3. :)
    Frumos!
    Pacat ca ne reprimam impulsurile "bune" gandind la "ce vor spune oamenii"!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ... am uitat!
    'neatza, pui de om!
    sa ai o saptamana miraculoasa...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Tzug'...hei...mă faci să mă "topesc" precum un om de zăpadă :)...Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. In tonuri de gri ne sta si bine, numai ca trebuiesc combinate...si nu fac glume, sa zicem cu dungi mov...da mov e starea de bine, de inalta creatie, cu tonuri de verde, si atunci inima ne este deschisa...nu ai cum sa fii gri, de la rosu...pana la ultima deschidere catre univers ai culori vii.
    M-am crezut mult timp gri, am si poezii pe blogul vechi, pana m-a prins cineva de cap, mi l-a clatinat bine, mi l-a cernut si-a zis " tu nu esti o culoare, tu esti un cucubeu "... am suras dar am inteles, ca suntem atat de frumosi noi oamenii, atat de bine conceputi...doar noi ne privim cu ochii incetosati.

    Hei, azi ti-a spus cineva ca esti inteligenta ?! Dar ca ai un suflet frumos ?!

    Ei cum nu,... iti spun eu, si multi altii ....

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...