În seara asta te-am pus deoparte. Te-am pitit într-un colț unde nici gândurile mele măcar să nu te poată privi...În seara asta te-am uitat cu știre, cu durere....Te-am ascuns și am frânt orice aripă de emoție, de dor. Te-am ascuns și mi-e frică, mi-e teamă că totuși....nu o să te mai regăsesc....Și brusc sentimentul că vreau să plec peste tot și pe nicăieri, să mă pierd astfel încât mintea și corpul să nu mai simtă nimic, să-mi devină străini....să uit trecut, să nu știu viitor, iar prezent să fie necunoscut.....
Hei, tristetea asta iti cam sta cuibarita la san. O fi cald si bine la tine, nu zic nu, dar mai trimite-o la plimbare, si singura.
RăspundețiȘtergereBuna dimineata toamna frumoasa !!
Bună dimineața...Da, o trimit și plec și eu...la plimbare..:)
RăspundețiȘtergere...tu, de brat cu linistea, bucuria, frumosul ... sper !
RăspundețiȘtergerePune capul pe pernă şi dormi!
RăspundețiȘtergereAşa nu ai să mai ştii de nimic!
Si eu am o dorinta arzatoare sa devin om al lumii intregi. Sa plec in fiecare zi de altundeva. Dar dintr-un motiv diferit: sa vad lumea, sa cunosc ce trebuie cunoscut despre ea.
RăspundețiȘtergere@Brândușa..crezi că e imposibil? Eu zic că nu...
RăspundețiȘtergere@Ok, Dr. Cat...o să îmi cumpăr o pernă să văd dacă o să reușesc să adorm...
@Qed...fiecare dintre noi e o părticică a lumii.....Apropo, te-am căutat prin parc..:)
Pai nu era o mirare, ci un indemn...stiam ca poti.
RăspundețiȘtergere(tonalitatile astea omoara cuvintele scrise)
Adevărul e că prea m-am îmbrăcat în gri...și nu-mi place....
RăspundețiȘtergere