Dansați vă rog?

Ce-o fi fost în mintea mea când m-am lăsat târâtă în acest loc? Chipuri necunoscute mă înconjoară, vesele și guralive. Se aud clinchete de pahare și râsete stridente. Stau la locul meu cu privirile pierdute....prietena mea de mult s-a rătăcit prin mulțimea agitată...Dansați, vă rog?  Îmi ridic privirea spre o mână-ntinsă. Degete lungi și subțiri.....nu porți verighetă.....Privirea ta limpede suportă relaxată reproșul privirilor mele....Contrar voinței mele, corpul nu mă ascultă....întind mâna și.....totul se transformă! Parcă aș fi Cenușăreasa....sala-i îmbrăcată în oglinzi de cristal, la geamuri stau agățate perdele grele de-un roșu aprins....observ că afară plouă....Ciudat, mi-am zis. Credeam că-i iarnă! Și rochia...rochia mea! Au dispărut bocancii și blugii.....Părul mi-e prins cochet cu  ace subțiri de argint, iar tu.....același chip.... Muzica parcă-i coborâtă din cer. Primii pași temători și nesiguri, mâna ta fermă pe talia mea....Piruete grăbite, priviri fugare, roșeața din obraji...din când în când îți simt răsuflarea......și mă-n fior....Sala se transformă într-un vârtej necontrolat....Apropieri prea scurte și distanțe prea mari....Habar nu aveam că știu să dansez așa.....Sau poate, ești tu de vină....Mă privesc fugar în oglindă....și nu recunosc femeia îmbujorată....tu ești de vină!    Hei, hei, hei.........unde-ți zboară gândul? Hai, plecăm acasă! A, e prietena mea.....Off......Dansați vă rog?