sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Comoara (final)..



O sală imensă, toată din cristal. Lumina izvora din stalactite roz și purpurii ..... Firide ce adăposteau toate comorile lumii....care, da! ...creșteau sau scădeau văzând cu ochii! De nicăieri apăru un bătrân, mai bătrân ca povestea....Sprijinit într-un toiag simplu, cu o mantie țesută din fir de păianjen....Părul lung și alb încadra o față incredibil de liniștită...i se citea împlinirea pe chip. Bine ai venit copilă în lumea mea. Eu sunt călăuza spre comoara căutată.....Hei, știa ceva de comoara mea! Poate nu ar fi rău să-l urmez. ....De ce comorile cresc sau scad?
îl întreb curioasă...Pentru-că unii își doresc bogății, iar alții își dau bogățiile. Eu le adun sau le împart...După dorință sau nevoie. Deci, comoara mea, nu e aici! Nu-mi doresc nici bogății și nici nu am ce să dau.....Timid, pășesc în altă sală. De data aceasta, din marmură. Culorile se schimbau pe rând, ba era roșie, ba cenușie, ba neagră, apoi albă......Arcade înalte stăteau sprijinite pe coloane infinite .....în fiecare coloană, era un soi de cuib, plin cu petale......Dor, iubire, sănătate, fericire, speranță, putere.....comorile scad sau cresc în funcție de ceea ce-și dorește fiecare, sau de ceea ce are nevoie fiecare. Pentru fiecare comoară care scade, pentru fiecare comoară pe care o dăruiesc ........ o petală dintr-un anumit cuib apare. Fiecare petală are prețul ei. Și pentru fiecare petală care dispare din cuib ....comorile mele cresc. Nici aici nu e comoara mea! Dacă nu am bogății de dat, nu am nimic de primit. Dacă nu am nimic de oferit, nu am nici bogății de primit! Parcă simțindu-mi tristețea, bătrânul îmi spuse....mai este o încăpere...Atât de simplă.... fără niciun fel de bogăție, scăldată în umbre și liniște tulburată doar de respirația mea......privește atent, privește cu sufletul.....Vocea se auzea din ce în ce mai slabă....Privesc în jur.....pustiu...și totuși, undeva ......un licăr de lumină...mă apropii încet, cu teamă.......zăresc o oglindă! Culori de nedescris unduiau pe suprafața ei și ceva infinit de frumos îmi fu dat să văd......era........

2 comentarii:

  1. Finalul visului.
    Maică-ta sriga la tine, din bucătărie, că e ziua ta de spălat vasele! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Dr. Cat...du-te și uită-te în oglindă.....!

    RăspundețiȘtergere