miercuri, 20 octombrie 2010

Zid...

Dacă aș putea să trec de zid...să-l ocolesc, să-l dărâm...De nenumărate ori l-am cercetat, cu grijă, cu speranță, doar, doar o să îi găsesc o fisură. De nenumărate ori mi s-a părut că am găsit-o și......parcă devenea pulbere și dincolo zăream lumină, căldură....teamă! Totul însă era plăcut, atât de plăcut încât nu înțelegeam de ce acea lume e îngrădită de zid! Trebuie doar să-o dăruiești!


4 comentarii:

  1. Incerci sa ocolesti un zid pe care tu l-ai creat fara sa-ti dai seama.Si inca lucrezi la el ,fiecare moment de teama e o caramida adusa zidului de care vorbesti ,factorii ce te inconjoara sunt un motiv pentru duritatea lui ,dorinta de a fi protejata l-au facut invincibil.Oare nu te vei simti trista sa strici ceva ce s-a construit in atatia ani? Cred ca trebuie sa inveti sa construiesti o poarta ,ci nu sa strici ce ai creat in sufletul tau .Poarta inseamna defapt sa-ti lasi loc si pentru alte sentimente ,dar sa nu uiti ca exista si acest zid in spatele caruia te poti ascunde. Trebuie din orice sa vezi si parea buna si mai trebuie sa gasesti in orice o solutie de a scapa din ce ai intrat,sa invatam sa gasim ideile spontane si sa en jucam cu ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. zidul se poate darama atat de usor! e atat de fragil! si cand vei vrea cu adevarat sa il darami, vei fi surprinsa sa vezi cat de simplu e!

    RăspundețiȘtergere
  3. Zidul.... aproape imposibil de neluat in seama. Dar usor de pacalit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmm...cred că încă nu e vremea ....

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...