marți, 19 octombrie 2010

Odată...

Odată m-am trezit în zori, am ieșit în iarba somnoroasă și am cules mărgăritate de rouă. Le-am adunat cu grijă, bob cu bob și le-am așezat în căușul frunzei. M-am întors și te-am privit dormind, linștit și curat. Pe buze ți-am picurat, strop cu strop, rouă cu rouă. Și somnul ți-a fost mai lin, mai frumos, vis cu vis, strop de rouă.....


5 comentarii:

  1. foarte frumos si sensibil ai scris
    ferice de cei ce iti sunt alaturi.
    numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa-si picura Cerul, Dragostea peste Pamant .
    Asa picuri TU peste cel-de-aproape-si-dormind...
    Ca un vis.
    Frumos ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Dimineata e cea mai frumoasa parte a zilei. Nu ai de-a face cu murdarii, totul e imaculat. Chiar si iubirea, buzele iubitului/iubitei... Iar roua... e doar prezenta.

    RăspundețiȘtergere