luni, 18 octombrie 2010

Pași...

Pași tăcuți în tăcerea străzii...Noaptea adâncă, plumburie, mistere ascunse de ochii muritorilor. Picuri de ploaie, repezi și reci.....ce ușor am putut să las să plece toate dorințele mele, ce ușor am putut să renunț la frumos, ce ușor am acceptat sfârșitul.....gol, gol peste tot, în suflet, afară, pustiu neângrădit....Ce putere mă mai poate aduna oare....ce motiv ar mai fi....gol, pustiu, tăcere....

 

4 comentarii:

  1. doar ziua de maine!
    sau ... o alta dimineata.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Diminețile sunt crude....te adună de prin lumea viselor și te trântesc în realitate....

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt convinsa ca vei renaste din cenusa, ai putere sa lupti, ai vointa ... poate doar te incarci, e timpul tau de pauza.
    Stiu ca poti si nu renunti usor, am citit printre randuri !
    Cu drag,

    RăspundețiȘtergere