joi, 21 octombrie 2010

Cum...?


Uneori, am senzația că sunt una cu infinitul.....o parte din drama vieții, a tăcerii, a fericirii și a morții.....Dar cum pot descrie ceva, cum pot descrie ceea ce simt, când chiar simțurile mele se pierd dincolo de porți și devin parte din Univers.....din timp......Cum pot să descriu un gest pe care nu l-ai făcut, nu l-am văzut, dar....l-am simțit......cum pot să descriu că știu.....cum pot să te descriu.....pentru-că doar exiști...în timp, în Univers....în mintea mea.....

5 comentarii:

  1. Simplu: trage aer în plămâni, oftează şi desenează ce-ţi vine în minte pe geamul aburit...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si danseaza dupa muzica infinitului din Tine !>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. eu ma plimb! si privesc oamenii. De-as putea citi povestile din spatele chipurilor lor...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Hm...poveștile din spatele unui chip...

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...