Taj Mahal

Taj Mahal-ului (Palatul Coroanei) este construit pe malul râului Yamuna din Agra, statul Uttar Pradesh din nordul Indiei, fiind ridicat de Shah Jahan (care era al șaselea fiu al Marelui Împărat), în memoria soției sale preferate Mumtaz, ce moare după nașterea celui de-al 14 copil. Printre ultimele ei dorințe era și aceea de a i se construi un mormânt....

Ceea ce m-a “înspăimântat” însă este faptul că atunci, în 1631, când a început construirea lui, și-au dat seama că locația nu este una bună din cauza pânzei freatice….Și în 1631, s-au gândit să sape sub pânza freatică, pentru a turna fundația, aceasta devenind un bloc imens de piatră ce susține și astăzi imensul palat…Ce spuneam? A, da….mă întrebam care o fi diferența dintre a turna o autostradă pe drum drept în 2010 și Taj Mahal….. În fine…..

Interesante sunt și iluziile optice

Aflându-te la intrarea principală, în fața imensei porți construită din marmură și gresie roșie, ce imită forma unui văl pe care femeile Indiei îl poartă în ziua nunții,  Taj Mahal-ului  pare a fi foarte aproape..Însă odată ce ai intrat, se depărtează văzând cu ochii....

Cupola, o altă minune arhitecturală, cu o înălțime de peste 35 m, a fost construită doar din piatră, cu o grosime de peste 4 metri, fără niciun schelet interior, construită astfel încât clădirea să-i preia toată greutatea.......sub această cupolă de află mormântul lui Mumtaz....

Minaretele par a fi înclinate spre interior, iluzie optică.....ele sunt în așa fel construite, ca în caz de cutremur, prăbușirea lor să aibă loc în exterior, pentru nu a afecta construcția....

Toate materialele au fost aduse din India și Asia și transporate cu ajutorul elefanților....Celor ce au contribuit la arhitectura Taj Mahal-ului, la finisare.....au fost lăsați în viață, dar, unora li s-au tăiat degetele pentru a nu putea reconstitui această minune în alt colț al lumi......

Taj Mahal-ului  își schimbă deseori culoarea, de la oră la oră, de la anotimp la anotimp........dar, datorită poluării, tinde spre o culoare galbenă.....Măsuri: Curtea Supremă Indiană dispune închiderea sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor și sticlăriilor din apropiere.....accesul se face doar cu automobile electrice, iar calitatea aerului este măsurată regulat.....

Astăzi, el face parte din patrimoniul Unesco...

Fluier....

Dans..

Trec anii....

..........

Care a fost cea mai "tare situație" trăită?

….. situațiile de “urgență” sunt dictate de adrenalină….senzații de teamă, de neliniște, bucurie.............adrenalina dictează sistemului nervos….Și fiecare individ reacționează în funcție de modul lui de viață........pentru-că, deși poate părea ciudat, toată energia și emoțiile noastre țin de sănătatea organismului.......fiecare le percepe la o anumită intensitate, o intensitate care pentru un altul poate fi percepută la o scară mai mică sau de ce nu, mai mare....
       Acuma, sunt convinsă că în viața fiecăruia dintre noi au existat situații limită....situații care s-au "tradus" într-o intensitate, la acel moment, în funcție de starea fiecăruia de atunci...Dar, pentru mine, încă este vie...senzația de frică....în urmă cu mulți ani, obișnuiam împreună cu câțiva colegi, cam la 2 săptămâni să urcăm la o cabană situată undeva prin Munții Orăștiei, cabană la care ajungem urcând vreo 15 km prin pustiu de munte...Într-o vineri, nu mai știu de ce....am plecat mai târziu decât restul grupului. Nu era ceva neobișnuit, deoarece s-a mai întâmplat...De data asta însă era iarnă...urcam de ceva vreme și am ajuns la timpul când seara stătea să cadă...Pe poteca pe care urcam, în albul imaculat al zăpezii am văzut urme proaspete de animale.... sânge și resturi....Și în zi de azi îmi amintesc frigul pe care l-am simțit brusc, liniștea nefirească din jur, urechile îmi țiuiau, pur și simplu îmi auzeam respirația...și teama....teama era cea mai rea, mușca fără milă din mintea mea......timpul rămase suspendat într-o secundă...să mă întorc sau nu? Până atunci nu realizasem că pot fi o potențială "masă"....deși eram obișnuită cu povești cu urși și lupi și dihănii...doar am crescut la poalele munților....Dar acea senzație de teamă, de neputință, de incertitudine...nu am egalat-o cu nimic până acuma. Fiecare pas pe care l-am făcut a fost o întrebare.....Și am mers mai departe, mai aveam vreo jumate de oră până la cabană, dar parcă au trecut ani... mă întrebam...ce ar fi fost să ajung în acel loc cu doar puține minute mai devreme?

Fără cuvinte....

Vă invit......

......la o șezătoare virtuală....eu am pus casa la dispoziție, ceva vin și voie bună....Așa că, aduceți și voi ceva, lăsați fuioarele să toarcă și hai să povestim....Cine începe?

Somn ușor.......

Test..:)))

Imaginea de mai jos are doi delfini identici în ea.

A fost folosită în spitale pentru a măsura nivelul de oboseală al pacienților.
Privește la cei doi delfini cum sar din apă.
Delfinii sunt identici. Un studiu știintific apropiat ne-a dezvăluit că în ciuda faptului că delfinii sunt identici, o persoană supusă stării de oboseală (care are un nivel scăzut al antioxidanților) va descoperi totuși diferențe între ei. Cu cât pacientul descoperă mai multe diferențe (între cei doi delfini), cu atât el este mai obosit (are un nivel al antioxidanților mai scazut)...
Privește la fotografia de mai jos și dacă găsești mai mult decât una sau două diferențe înseamnă că trebuie să-ți iei o vacanță!
Aaa…nu trebuie să-mi răspunzi. Voi fi în vacanță. Niciodată să nu iei viața prea în serios... nimeni n-a plecat din ea viu.

Vă mai aduceți aminte...?

E clar.....cineva, acolo, mai degrabă acolo jos:)) îl iubește mult de tot...din păcate, a căzut odată......poate îl cheamă iar la el, ăla de jos...
Doamne, un ochi îmi plânge, altul râde în hohote......

Doar atât....

A picat moțiunea! Acuma, se joacă cu casa închisă! Ceva comentarii?

Lume, lume....

Lume, lume….veniți, ascultați, priviți și pariați......Lume, lume, casa-i deschisă......mai e puțin, hai, cine mai pariază, cine mai sfidează, cine mai îndrăznește...?, Lume, lume......moțiunea sau Boc? Grăbiți-vă, mai e puțin și închidem....definitiv! Într-un fel sau altul. Pe cel puțin 4 ani! Îndrăzniți!

Motivația

Aș dori să vă întreb: de ce? De ce un blog? Care a fost, sau care este motivația voastră? Sau poate nu există vreo motivație, ci doar așa, pur și simplu....Vorba lui Dr. Cat...aproximativ..:) "de ce v-ați urcat în barcă?" Poate că e la modă, sau poate vrei să cunoști oameni noi, sau poate din plictiseală, sau poate pentru-că ai ceva de spus, sau poate.....Cât de personal este? Sau unde se termină realitatea și unde începe visul.....Ce și cât ați învățat...........Creează sau nu dependență?

De ce vă întreb? Pentru-că zilnic, vreau nu vreau, am nu am chef, stau de vorbă în medie cu aproximativ 50 de persoane.......fiecare vin la mine cu un scop....dar.....simt nevoia să îmi povestească despre viața lor, despre familia lor, despre nemulțumiri.....Și am ajuns la concluzia că oamenii nu mai comunică....nu mai discută, decât superficial și mai ales despre nefericiri, probleme........Și mai ales oamenii în vârstă....ei sunt altfel, la început timizi, tăcuți, oftează ușor, te cercetează atent, apoi.....încep și povestesc......și povestesc.....Ei nu au blog.....ei cu cine ar trebui să discute?  Și sunt atâția oameni singuri, nici nu aveți idee! De multe ori, îi revăd....merg la piață sau mai știu eu unde și mă trezesc cu ei.......știți am avut drum pe aici și am trecut să văd ce mai faceți! Și din "știți în știți" ajung să îmi mai povestească ceva.......Așa că, haideți să povestim....

Apelul de marți dimineața...:))))

Bună dimineața și la tine......! Sper că nu ai uitat să spui un cuvânt bun pentru cineva drag, sper că nu ai uitat să răsfeți animăluțul tău de casă, sper că nu ai uitat ce îți dorești! În ultimul timp, prea m-am lăsat copleșită de mulți "de ce" sau de întrebări fără răspuns...așa că am luat hotărârea de a gândi pozitiv! Sunt atâtea frumuseți ce ne înconjoară....hai să ne bucurăm de ele! A, da! Era să uit.....nu există trei ceasuri rele!:))

V-ați trezit cumva?!

Hei! V-ați trezit?! Dacă da, apăsați aici:


 
 
Volum: maximmmm!.....Începeți cu câteva exerciții de înviorare! Hai, hai...dați din mâini, mișcați-vă...Simțiți ritmul?! Lasă, uită lenea de week-end, trezește-te odată! Aruncă-te în tumultul vieții și...trăiește așa cum îți dorești! Sper să nu mai ai încă mâna pe mouse....:(  E luni! Prima zi, un nou început.......Nu ai un plan! Nu are a face! Optimism, încredere, chef de viață! Gata cu nu pot, nu vreau, e urât afară, e frig, vreau soare.....nu fiți mofturoși....luați totul așa cum vi se dă și prin puterea voastră transformați "acel ceva" în "acel ceva" perfect......Dar, nu uitați: LOR, chiar nu le pasă de NOI!

Pentru-că mi-a adus Brândușa aminte....

Octombrie

Pentru Zorro....pentru Dreamer.....

"Scrisoare de ramas bun - Gabriel Garcia Marquez




Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vederea tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu,daca as avea o bucatica de viata…
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita!
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui,tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata,in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Noapte bună......

Încet, încet luminile se sting...pe ici, pe colo mai pâlpâie un vis.....târziu o să prindă viață.....și magicul ne va purta în brațe, în lumi ireale unde imposibil nu există. Povești cu Feți Frumoși și Zâne, cu iubiri perfecte, cu grădini minunate........Povești ascunse ale sufletului....

Amintiri....

Astăzi am început......să "ridic totul cu sus-ul în jos".....! :) M-am apucat de 10 treburi deodată și n-am făcut mai nimic....florile au rămas nesădite, grădinița pe jumate săpată.....De ce? Căutând ceva, am găsit cu totul altceva....(ca de obicei :))....o cutie cu amintiri.....hârtii îngălbenite de timp, emoții cuprinse între rânduri, o mână de zâmbete așternute timid pe o peliculă alb negru........  și citesc, citesc.....Câtă lume am uitat! Câte amintiri......O parte din rândurile îngălbenite acuma zac sub forma unui număr de telefon sau sub forma unei adrese de e-mail....prea ocupați pentru a ne mai căuta, sau pentru a mai discuta....Nici măcar pentru un simplu: Ce mai faci?

UPDATE

Dr.Cat...! Tu zărești ceva? Sigur nu ai greșit pașii?..:))

Cum...?

Uneori, am senzația că sunt una cu infinitul.....o parte din drama vieții, a tăcerii, a fericirii și a morții.....Dar cum pot descrie ceva, cum pot descrie ceea ce simt, când chiar simțurile mele se pierd dincolo de porți și devin parte din Univers.....din timp......Cum pot să descriu un gest pe care nu l-ai făcut, nu l-am văzut, dar....l-am simțit......cum pot să descriu că știu.....cum pot să te descriu.....pentru-că doar exiști...în timp, în Univers....în mintea mea.....

Atunci....

.....când totul e cufundat în liniște și calm, când toate sentimentele ai reușit să ți le ordoni pe la locurile lor, când te simți împăcat cu regretul tău, brusc apare din nou acea înfiorare, acel gând....te opui, dar sentimentele o iau razna înaintea voinței tale și....din nou....liniștea și pacea îți sunt spulberate, din nou rătăcești în căutarea lor, din nou..........

 

Hei.......Vă doresc să aveți o zi extraordinară!

Zid...

Dacă aș putea să trec de zid...să-l ocolesc, să-l dărâm...De nenumărate ori l-am cercetat, cu grijă, cu speranță, doar, doar o să îi găsesc o fisură. De nenumărate ori mi s-a părut că am găsit-o și......parcă devenea pulbere și dincolo zăream lumină, căldură....teamă! Totul însă era plăcut, atât de plăcut încât nu înțelegeam de ce acea lume e îngrădită de zid! Trebuie doar să-o dăruiești!

Sport...

Îmi place sportul...orice fel de sport....însă am o "reținere" privind fotbalul....atât de mediatizat și de "transformat" de bârfe și interese....și culmea, cel mai râvnit sport, ne aduce cele mai mari dezamăgiri......la ora asta Clujul, în meciul cu Bayern ....are deja două autogoluri! A, au înscris și ei un gol, dar parcă nu mai are nicio importanță....Cineva mi-a spus că fotbalul, este o mână de 11 bogați la care se uită o mulțime de săraci! 

Culori de toamnă....

Odată...

Odată m-am trezit în zori, am ieșit în iarba somnoroasă și am cules mărgăritate de rouă. Le-am adunat cu grijă, bob cu bob și le-am așezat în căușul frunzei. M-am întors și te-am privit dormind, linștit și curat. Pe buze ți-am picurat, strop cu strop, rouă cu rouă. Și somnul ți-a fost mai lin, mai frumos, vis cu vis, strop de rouă.....

Pași...

Pași tăcuți în tăcerea străzii...Noaptea adâncă, plumburie, mistere ascunse de ochii muritorilor. Picuri de ploaie, repezi și reci.....ce ușor am putut să las să plece toate dorințele mele, ce ușor am putut să renunț la frumos, ce ușor am acceptat sfârșitul.....gol, gol peste tot, în suflet, afară, pustiu neângrădit....Ce putere mă mai poate aduna oare....ce motiv ar mai fi....gol, pustiu, tăcere....

 

România de ieri...de astăzi....

România stă între hotare…..întotdeauna am stat între hotarele unor mari puteri...uneori în calea lor, alteori de partea lor...Astăzi, ar cam fi 127 de ani de când România a aderat la Tratatul de Alianță româno-austro-ungar. Cum austro-ungarii se “duelau” cu Imperiul Rus, apare interesul protejării granițelor. În 1881 austro-ungarii încheie alianța austro-sârbă și în 1882, împreună cu Italia, Tripla Alianță, țara noastră neexprimându-și niciun punct de vedere. Dar, eram în calea lor….de fapt, prinși în mijlocul lor…..Serbia, Austro-Ungaria, Imperiul țarist și Bulgaria, aflată la aceea vreme sub influența rusă. Otto Eduard Leopold von Bismarck, cel ce a fost Prim minstru al Prusiei și omul care a vizat unificarea Germaniei, cunoscut mai bine ca și cancelar al Germaniei, Von Bismark a fost cel ce a ridicat problema aderării României la Tripla Alianță, profitând și de faptul că Regele Carol I, se afla la aceea vreme la Viena. Însă, România nu a arătat nicio dorință de aderare….vă spune ceva? :) Von Bismarck se întreabă atunci dacă are cu adevărat nevoie de aderarea noastră…… Regele Carol I se arată a fi un rege slab, iar Prim ministrul Dimitrie Sturza, un ministru fără influență…..Exista însă un om….care ar fi putut schimba “jocul”….I.C.Brătianu....Diverși oameni politici în stat, la aceea vreme, însă își exprimau voalat dorința ca regele Carol I să ia “puterea în mână”, vremuri în care teritorii românești se aflau sub stăpânirea Ungariei și părți din Basarabia în mâna rușilor….Încep apoi presiunile diplomatice ale vienezilor, grija României față de hotarele Dunării, ruptura dintre Bulgaria și Rusia. Și iată, I.C.Brătianu acceptă întâlnirea cu Von Bismarck, la Gastein pe 07 septembrie 1883. Însă România condamnă tonul dur cu care austro-ungarii încercaseră să se impună. Von Bismarck nu își dorește însă doar o alianță româno-germană sau aderarea României la Tripla Alianță ci urmărește și detensionarea relațiilor României cu Austro-Ungaria...relații ce puteau pune în pericol întreg teritoriul.....astfel se ajunge la un tratat între București și Viena. Gustav Kalnoky acceptă toate modificările Tratatului aduse de I.C.Brătianu, precum și Von Bismark. Tratatul nu a fost adus la cunoștința Parlamentului României, rămânând secret până în anul 1888 și în vigoare până în anul 1916. Germania semnează aderarea în aceeași zi în care semnează România. Însă dorința lui Von Bismarck, ca acest pact să rămână secret, din cauza Imperiului Rus și ostilitatea față de austro-ungari, pun la îndoială eficacitatea pactului care a fost în vigoare timp de trei decenii ...din fericire nu a putut fi aplicat în caz de război......asta și desprinderii României de Puterile Centrale.

Astăzi, România stă între hotare.....

Ce e de făcut pe timp de ploaie......

........uită să te “baricadezi” în casă, lasă deoparte depresia și nervii…nu deveni egoist……orele nu trebuie să devină mai triste……...nu spune: “ce trafic din cauza ploii…. ”, sau “o să întârzii din cauza ploii…..” sunt doar motive…….ieși afară…..”uită” umbrela acasă și pleacă, aiurea pe străzi, în parc, pe străduțe mici și înguste, sau oriunde te duc pașii…….adu-ți aminte să fi copil….O să observi cum oamenii se feresc cu stângăcie de picurii de ploaie și de băltoacele înșirate peste tot….ironic, nu? Nu îți aduci aminte să fi sărit vreodată într-o băltoacă de apă și să împrăștii în jur puzderie de picături….bălăceala din copilărie, cu un furtun, sau găleți…..nu îți aduci aminte cum ploaia te bucura, te chema afară și-ți spăla obrajii cu lacrimile ei? Picături mici, picături mari, perfecte, rostogolite pe trup…..nu uita să îți aduci aminte să cânți…sau poți să plângi…nimeni nu-și va da seama…doar tu, lacrimile sunt sărate…întinde brațele și bucură-te…….miros de aburi de toamnă ruginie……și nu uita să asculți ploaia….sunetul picăturilor ce cad și se lovesc ……bacovian devine demodat………și….nu vă faceți speranțe…..ploaia nu spală "păcate"..:)

Îți ținem pumnii!

4.23

Prima victorie, Jo Jo Dan îl învinge în repriza a 4-a, prin KO pe Villafane. Ura!

Update 5.55

 Luptă Diaconu....nu înțeleg o boabă din comentariul polonezilor, dar, de pe margine, se aude: E bine! Ține așa! Ai câștigat meciul..............și câștigă!!!! (6.15)

Update: 6.29

Și intră Buuteeee.....sala e în picioare.....  Hai Bute!
                                            Update: 6.53....Bute a fost aproape de victorie, americanul s-a ridicat la secunda 8 de jos.....mai era puțin...se ridică amețit și....cere pauză să-și lege mănușile....de fapt era praf......sala îl huiduie........Doamne, am emoții..! De peste tot se aude ...Bute, Bute.....
                                          Update: 7.01...runda 7, americanul repetă niște pași ciudați de dans, de unul singur......Hai Bute!
                                         Update: 7.03....runda 8, americanul încearcă în zadar să-și ridice șortul și vânează muște....bineânțeles, din nou, are probleme cu mănușile.....șiiii...e jos, americanul e praf și Bute râde rezemat lejer de corzi......și gong....pufff
                                   Update: 7.10...runda 9......kkkkkkkkkkoooooooooooo Yes, yes.... e praf, la pamânt.....americanul ..........Yessssss.....Bute relaxat, râde, americanul se sprijină în genunchi de corzi...:)))

queen-we are the champions
Asculta mai multe audio diverse

Gata, mă duc la somn.......bravo dragi Campioni!  Doamne, în ce țară trăim!

Pe niciunde......

Meciul lui Bute de mâine dimineață.......nimic, pe nicăieri.......praf în vânt......un Campion inutil pentru unii........sunt atât de bătuți în cap......În ce-o fi nimerit să investești în țara asta?  A, da, știu......în non-talente!

Se dă o situație......

Situaţie: se dă un colectiv, care, printre altele, are datoria de a fi imparţial, absolut corect prin natura muncii pe care o prestează, ca efect al neîndeplinirii sau îndeplinirii sarcinilor în mod necorespunzător atrăgând o răspundere civilă sau penală, după caz….. Şi la un moment dat, din pură întâmplare, nefiind poate în locul potrivit şi la momentul potrivit, observi că un coleg face ceva ce sub nicio formă nu ar trebui să facă. Consecinţa faptei, atrage răspunderea penală din partea lui, a colegului, afectează întregul colectiv, afectează o grămadă de terţi, cauzând prejudicii (nu contează dacă sunt materiale sau nu) pentru toate părţile implicate.

Acum, ca să nu o mai dau cotită, am făcut marea descoperire din întâmplare. Dilema mea, a fost: să aduc la cunoştinţa şefilor sau nu?

Dacă alegeam să tac……să nu aduc la cunoştinţă ceea ce a făcut….. ., în mod cert, ar fi urmat şi alte fapte din partea colegului, poate mult mai grave….Şi mă alegeam cu conştiinţa încărcată.

Dacă alegeam să vorbesc…….aveam pe conştiinţă o persoană. Urmările pe care le-ar avea de suportat aceea persoană ….aici fiind vorba de locul de muncă, de faptul că prin ceea ce a făcut nu prea mai are pe unde să se angajeze ….de răspunderea penală…Dar, pe de altă parte aveam conştiinţa curată.

După multe nopţi nedormite, după multe gânduri negre, am luat o decizie şi am procedat cum am crezut de cuviinţă.

Voi cum aţi proceda într-o astfel de situaţie? Care ar fi decizia voastră? Să vorbeşti…Sau, să taci….

Aș vrea să știu....

Aș vrea să știu cum mai stați cu prietenii....cu acei oameni lângă care poți să taci, cu care poți să râzi, cu care te poți bucura sincer, așa cum ești....fără măști.....

Micul meșter....:))

Vă invit la....plimbare!