joi, 15 aprilie 2010

Copilul - 1

Privesc la copilul mâhnit....stă cu nasul turtit de geam uitându-se cu jind la copii de pe stradă. Toţi par fericiţi, se joacă, aleargă....Copilul mâhnit închide ochii şi evadează în lumea lui....o lume scăldată în soare, fără lacrimi, o lume în care e liber, are prieteni dragi şi mângâieri...

Dar, aude paşi. Speriat, tresare şi se preface a citi ceva. Îi place să citească. E refugiul lui. Îi e teamă de Ei. Încă îl mai dor genunchii de la pedeapsa de ieri....să stea la colţ pe coji de nucă....Doar nu a făcut nimic. Doar şi-a dorit ceva.

5 comentarii:

  1. Multi inca pastram, si evadam cu fiecare ocazie in "lumile noastre". Si din punctul meu de vedere... e mai mult decat ok sa fim "altfel".

    RăspundețiȘtergere
  2. Important este ca acel copil să se vindece de mâhnire, să nu uite, dar să ierte, să scape de frici, să fugă, pentru ultima dată, dar nu de el, ci de durerea din suflet. Să n-o mai lase sa-l copleşească, s-o înfrunte şi s-o transforme. Dacă va face toate astea, "copilul mâhnit" va învăţa să "meargă" din nou: va începe încet, nesigur, cu un zâmbet, va ma face un pas, şi încă unul şi va învăta să se descopere, să se reinventeze, să-i fie mai bine.

    Cu gânduri frumoase,
    Adele

    RăspundețiȘtergere
  3. De ar fi toate aşa de uşor de făcut...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici nu am spus că este uşor. Dar nu este imposibil. Şi, crede-mă, depinde doar de tine. Şi susţin asta, în cunoştinţă de cauză, nu sunt simple teorii înşirate, cu pretenţii de axiome.
    Dacă vei vrea, cu adevărat şi nu ai căzut în capcana de a te hrăni cu toate aceste sentimente negative, vei reuşi.
    Este doar un sfat prietenesc, pe care, ştiu că nu l-ai cerut.
    Cel puţin nu direct, dat postarea ta a fost, pentru mine, ca un strigăt de ajutor.
    Şi, uneori, ajută şi nişte simple cuvinte spuse din suflet. :)

    Cu prietenie,
    Adele

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc pentru articol şi cele 4 comentarii anterioare : le-am receptat CA PENTRU mine !
    "Sună" sinistru, ştiu, dar "aproximarea" este de peste 70%.
    ~
    Cornelius,

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...