Vârtej....

Se procedează în felul următor: se amestecă, într-o cantitate luată la întâmplare, neliniști, nervozitate, lacrimi, zâmbete false, frânturi de exuberanță, ceva ratări, teamă, ceva febră, tuse, dureri de spate, respirație greoaie. Rezultă o stare critică, de rahat.....ce se dorește combătută cu un pumn zilnic de pastile, de toate mărimile și culorile. Încerci să mergi drept, să spui: POT. Doar încerci, că de reușit.....mai greu. Orice sunet îți terorizează nervii întinși la maxim, totul e inutil, albul e prea alb, noaptea prea scurtă, ziua prea lungă, oamenii prea curioși. Ai brusc chef să trăiești și în secunda următoare te urăști.... Te uiți minute-n șir în gol și te trezești lângă străini ce nu  te înțeleg...De jur împrejur doar străini....și gol...gol în suflet, gol afară. Întinzi o mână ce rămâne întinsă spre nicăieri....Când ai probleme, oamenii fug.....Ți-ai dori să te înțeleagă....dar nu, sunt prea ocupați de minciuna lor de zi cu zi....Te scuturi asemeni unui animal și încerci să continui...deși undeva, adânc ascuns, ști că nu are rost....că e efemer.....Cum ieși din vârtej?