sâmbătă, 12 februarie 2011

Gri colorat..


 


Privit de sus, orașul părea și mai gri....brațe haotice de macarale gârbovite de așteptare.... prea multe mașini sugrumând pete răzlețe de verde... oameni veșnic grăbiți...toți pășind spre nicăieri cu privirile-n pământ....pe ici, pe colo câte o căsuță inhibată de blocuri gri, înalte.... cruci ce strigă zadarnic spre cer...reflexii de ape murdare în oglinzi de coloși...În  tot furnicarul însă se zăreau două pete de culoare. Două pete ce pășeau alături, cu priviri senine și cu un zâmbet uitat pe chipuri...Doi oameni...altfel de oameni..
-Se pare că avem același drum..
-Da, așa pare, deși....scopul poate fi diferit...
-Privește în jur! Ce vezi?
-Suflete îmbrăcate-n gri...
-S-au rătăcit pe propriul drum...
-Uitându-și scopul...
-Și totuși trăim printre ei...
-Da, dar ei sunt orbi....
-Și noi prinși între două lumi...
-Nebuni..ce încă mai credem..
-Nebuni ce încă mai privesc cerul..
În marea de oameni, o bătrînică încerca sfioasă să-și facă loc....
-Permiteți?
O pată de culoare întinse mâna să o ajute...
Privit de sus, orașul părea și mai gri....Însă, puteai ușor observa două pete de culoare ce se depărtau una de cealaltă....

Când a fost ultima dată când te-ai oprit din drumul tău pentru a privi în jur? 

6 comentarii:

  1. La intrebarea asta m-am gandit de ceva timp. Ca trecem pe langa oameni fara sa-i vedem. Nu suntem atenti, nu ascultam. Nu inteleg de ce am devenit atat de insensibili...

    Ti-am dat si tie leapsa cu oameni dedicati!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc Dreamer...am spus că o preiau. O să apară zilele următoare..În altă ordine de idei...încă din clipa în care ne-am născut, am început să murim....

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am răboj pentru opririle din drum :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dr. Cat ...îți împrumut eu o bucată de lemn:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai surprins foarte bine niste idei la care ma gandeam si eu,

    RăspundețiȘtergere
  6. @Pacatoasa..:) se pare că apar noi pete de culoare.:)

    RăspundețiȘtergere