duminică, 6 februarie 2011

Comparație...



 

Astăzi, compar iarna cu o cădere.  O cădere din care te ridici cu genunchi și coate julite....O cădere din care te ridici pentru ceva, pentru cineva. O cădere din care te ridici pentru-că te așteapă ceva nou, sau cineva....Cineva căruia poți să-i surâzi, să-i vorbești, cineva care te încălzește în singurătate....O rază de soare timidă ce pot să o compar cu o mână întinsă...hai, sunt aici pentru tine...O rază apărută de nicăieri ce te trage să mergi mai departe...chiar dacă nu durează, chiar dacă e efemeră....chiar dacă o să îngenunchiezi din nou, într-o iarnă......

6 comentarii:

  1. Stii ca-mi place comparatia, trimiterea asta !!!
    Vedeam eu ceva de sus, de pe stanci cu binoclul, pe corabia ta ...vedeam eu cum suradeai cuiva...si mi-am zis : vine primavara in viata ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hi, hi..exact asta am văzut și eu pe un tărâm fermecat.::))

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine iarna este o cadere, dar n-am privit-o niciodata ca p[e o constanta, ci ca pe ceva pasager. Totusi, TU ai dreptate.

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...