sâmbătă, 5 martie 2011

Un strop de speranță...




Primăvara se ițește timid din zăpada ce încă se vrea stăpână....Ciudat, nu? Cum ninge iarna...tăcut.....Ciudat cum moare iarna...cu lacrimi și zgomot de ploaie...Opusul toamnei care moare tăcut, în culori....





 






7 comentarii:

  1. Nu te bucura...până nu auzi tunetul...

    RăspundețiȘtergere
  2. iarna nu se lasa fara lupta...
    dar privamara este mai puternica... va castiga :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Liviu...extrem de încăpățânată iarna asta!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Doar un strop ?
    Babele si cojoacele lor, scuturate si asezate in locuri tainice pt.o alta iarna !

    RăspundețiȘtergere
  5. primăvara uneori este precum acei oameni ce mimează timiditatea inocenţa până se văd în locul cui îşi doreşte...dar şi când se instalează,cu fulgere,tunete,revărsări de ape,mişcări telurice,te şi apucă nostalgia după toamnă şi iarnă,anotimpuri mai echilibrate după a mea părere...dar ăsta-i avantajul,sau nu?,al nostru..să avem 4 anotimpuri,,mă gândesc cei de la poli sau cei de la ecuator,după ce tânjesc?...

    RăspundețiȘtergere
  6. ţi-am pregătit şi eu o leapşă pe blogul meu[mi-a venit şi mie rândul:)]....te-am nominalizat doar pe tine pentru că tu ştii mai bine cui să o dai mai departe:)...

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...