E sau nu e compromis..?

 Cred că e greșit când spunem că o relație e totul.....iubit, prieten, amic....Uneori, printr-o relație speri că se repară totul....dezamăgiri, deziluzii...sper că o să reușești să te descarci de greutăți, de chinul de zi cu zi....și uite așa, povara poate trece pe umerii celuilalt. O relație, nu e totuși, soluția tuturor problemelor noastre. Cu cât vrem să fim mai intimi, cu atât cerem mai mult, cu atât celălalt se poate îndepărta mai mult...și de cele mai multe ori apare umilința și dezamăgirea...Când unul se retrage, celălalt se simte respins și neiubit. Și cu toate astea, separarea e uneori necesară pentru amândoi, necesară pentru a rezolva ceea ce uneori, se rezolvă doar solitar. Pe de altă parte, teama de intimitate...uneori te poate apăra, proteja. Cred că perioadele de apropiere ar trebui echilibrate cu cele de distanță. Distanța îți poate oferi șansa de a te gândi mai mult la tine, de a încerca să găsești plăcere în ceea ce faci....Dacă oamenii ar fi conștienți că relațiile sunt prin natura lor, caracterizate de ambivalență, ar înțelege că din când în când, e nevoie de retragere...O relație, 99% e un compromis.