luni, 6 februarie 2012

Sunt zăpadă.....


Orice strop de căldură a dispărut topit de rece și alb......m-am transformat într-o formă nedefinită compusă din steluțe de nea......miros a zăpadă .......miros a crenguțe și a muguri de brad.......gândurile au rămas aiurea, împietrite.....Dau năvală sentimente la porți de gheață, lovindu-se, prăbușindu-se.......Mă agăț cu disperare de alte culori, învăluindu-le în alb.......Pe ici, pe colo...câte o sclipire de lacrimă înghețată..........Mă aplec sub povara zăpezii, recunoscând-o stăpână......nu am curajul să o numesc prieten........... respir prin toți porii zăpadă.

3 comentarii:

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...