Pescărușul pare a fi ok. Îi place să facă baie, se bălăcește de zor....pare mai vioi, dar încă nu are nicio intenție să își ia zborul..
M-am trezit cu "Ying și Yang" în curte....Bineînțeles că nu au mai plecat, le-am dat mâncare și i-am pudrat bine, pentru-că aveau ceva "musafiri". În schimb, mița mea este foarte, foarte geloasă, văd că nu le face nimic, dar îi supraveghează atentă.....
Yin si Yang sunt superbi!
RăspundețiȘtergere;)) asta da concediu!
daca nu te-ar iubi animalele, crede-ma ca nu ar veni la tine!
Daaaa...și eu pe ele. Iar piticii ăia doi...chiar că sunt superbi, m-au amețit cu joaca lor...
RăspundețiȘtergere;)) si eu am fost ieri undeva la tara unde erau doi pisoiasi atat de draguti! te poti uita ore intregi la ei cum se joaca! asa te bucura!
RăspundețiȘtergereBun gasit!
RăspundețiȘtergereCe de frmuseti la tine, in gradina!
Pescarusul imi aminteste de Pamatf.
Povestea lui Pamatuf e trista.
Un pescarus adult, frumos si intelegator.
L-am gasit intr-o zi langa un copac, in mijlocul capitalei.
Avea aripa rupta.
:(
Am mers cu el la veterinar, iar veterinarul mi-a spus ca nu are ce face.
Am fost la alt veterinar si i-a legat ariprioara cu atele.
Atelele nu stateau pentru ca el se misca, scarpina..
Am mai fost la un veterinar si...l-a operat!
I-a pus o tija si l-a infasurat in pansament cam pe jumatate.
Mi-era atat e mila de el, de modul in care, incercand sa-i fac un bine, i-am facut mai mult rau, incat oscilam intre a-l abandona in voia sortii sau a-l chinui in continuare.
Sa scurtez povestea:
medicul a fost un impostor, stia ca va muri, insa m-a convins sa-i mai faca inca o operatie.
Nu va spun ca nu am vazut pana acum, exprimarea mai fidela a tristetii pe chipul unui om, cum am vazut la Pamatuf.
:(
La noi in tara medicii veterinari se specializeaza pe caini si pisici... pentru ca e comercial.
Habar nu au cum sa trateze o pasare!
Frumoase fotografii!
Ma bucur ca pescarusul e bine! Jocul pisicesc e un remediu perfect, pentru multe elemente de stres ce ne guverneaza.
RăspundețiȘtergereDe-ar fi sa se reediteze arca lui Noe in fata ochilor tai, ai fost aleasa de aceste vietuitoare ce recunosc un suflet bun de departe.
:)
@andreiradu citind povestea lui Pamatuf, m-am intristat. Medicina nu e un punct forte nici macar la oameni in tara noastra, asa ca ar trebui sa nu ne mai mire incompetenta cate unui veterinar. Am avut si eu experiente neplacute eu cativa dar am intalnit si oameni deosebiti. Important e ca ai incercat si ai fost mereu bine intentionat. Nu aveai de unde sti ce soarta va avea.
@andreiradu, ghiocelul alb....timp de 4 ani aproape, am avut doi porcușori de guineea, Negri și Micu. Unul era negru complet, dodoloț și mâncăcios, celălalt era o sfârlează, colorată în maro, alb și un fel de galben și foarte vioi, îi plăcea să stea pe spate, să îl mângâi și să alerge mult prin casă....aveau un fel de strigăt pentru orice, când mă auzeau prin bucătărie, vroiau mâncare, când se jucau...., când se apropia pisica de ei....culmea, întotdeauna, puneau pisica pe fugă.:)
RăspundețiȘtergerePână într-o zi, când am observat că Micu...nu mai mișca picioarele din spate...am fost la o grămadă de medici...unul că e nu știu ce infecție, unul că e rinichii, altul că e coloana....i-am făcut radiografie (ceea ce pentru un porcușor e foarte periculos) și într-o săptămână a fost mort. Însă își revenise, după ce mi-au dat o alifie cu care îl ungeam pe spate, mânca, mergea și într-o zi...a căzut. Negri, câteva zile nu a mâncat și nu s-a mișcat din locul unde a stat ultima oară Micu. I-am luat alt porcușor pe care l-a bătut. L-am schimbat cu altul, mai pui...pe care l-a acceptat ...Dar, într-o zi, după vreo 4 luni, am văzut că era mai slab...și slăbea văzând cu ochii....am mers la medici...degeaba, s-a stins, sub privirile mele neputincioase...în câteva ore. Îmi era teamă să nu chinuie mai mult. Așa că vă dau dreptate....în afară de pisici și câini, nu prea au habar de nimic. Unul dintre medici, unul singur mi-a spus cinstit că nu știe ce are, trebuie să citească...Răspuns greșit însă!
Nu are rost însă să vă povestesc mai mult, pentru că e trist..poate odată.....privirile lor, faptul că știau că...și...aceeași tristețe în ochișori...