vineri, 9 iulie 2010
De ce?
Nu reuşesc să îmi revin....de câteva zile, parcă nu am niciun rost. Am văzut un om dansând pe stradă. Era singur, dar..înainta în paşi de dans şi zâmbea din tot sufletul...Acuma să presupunem că acel individ, era treaz şi în deplinătatea facultăţilor mintale....şi mă întreb: ce oare l-a îndemnat să îşi manifeste în acest fel bucuria? Ce anume îţi trebuie ca să fi fericit în aşa hal? Însă, tristeţea mea nu se datorează omului fericit,nu....Şi habar nu am de ce, nu reuşesc să mă regăsesc, nu îmi mai place nimic, nimic nu mă mai mulţumeşte, viaţa mea întreagă parcă s-a transformat într-un nimic. Pe unde mă întorc, pe unde mă uit, totul se traduce prin tristeţea mea. De ce? Nu ştiu! Momentele în care deschid calculatorul şi mă uit, undeva, departe...nefiind în stare să scriu un rând, sau să citesc ceva.....momentele în care cei din jurul meu vorbesc cu mine şi eu...răspund aiurea sau deloc.....momentele în care, cel ce practic se numeşte jumătatea mea, devine un necunoscut pe care îl urăsc.....habar nu am de ce. De ce?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
Poate nu mai iubesti si ai vrea. Am vazut ca ai scris asta in leapsa. Dar nici nu poti face un alt pas. As vrea sa-ti pot spune ceva care sa te ajute, dar cred ca trebuie sa descoperi cauza nefericirii tale. Poate e doar o stare trecatoare.
RăspundețiȘtergere..."doar o stare trecatoare", Doamne ce bine ar fi...dar vezi tu, eu știu că nu e așa...simt că nu e așa....totul o să se termine însă când o să am puterea să accept. Dar, până atunci...sunt zilele alea când pui mâna pe telefon și îți dai seama că nu ai pe cine suna, sunt zilele și nopțile care devin povară și nu îți mai aparțin...
RăspundețiȘtergereSa accepti, ce?
RăspundețiȘtergereAs vrea sa cred ca ai pe cine suna. Mai ales cand ai nevoie de asta.
Crede-mă ca nu...nu am pe cine suna. Trist, dar...nu există nimeni pe care să îl pot suna...Nimeni la celălalt capăt al firului căruia să pot să îi spun...Și asta, m-a adâncit și mai mult în starea asta....De fapt, nimeni din jurul meu, nici prieten, nici familie, nici colegi...habar nu au de blog-ul meu....Cred că de fapt, nimeni nu știe ce îmi place, ce îmi doresc...mereu am fost prea ocupată să ofer....și s-au obișnuit toți așa.....ar fi ciudat ca eu, acuma, să cer.....măcar atenție....
RăspundețiȘtergere@Dreamer...mulțumesc! O să îmi treacă...cumva. Trebuie doar să mă ridic puțin, să fac un mic efort..deși ridicatul ăsta, s-ar putea să îmi schimbe total viața. Poate, odată, o să vă povestesc....cine știe...
RăspundețiȘtergereEu am o adresa de mail la profilul meu pe care o poti folosi daca vrei sa vorbesti cu cineva si nu o poti face pe blog. As vrea sa te pot ajuta. Stiu cum e sa vrei sa discuti cu cineva. Si apoi nu ne cunoastem, deci trebuie sa fie mai usor.
RăspundețiȘtergereSe spune că oamenii depresivi nu au mai multe evenimente negative în viată decât ceilalti, doar că au tendinta de a le selecta si de a le tine minte, de a se concentra mai mult asupra lor.
RăspundețiȘtergereAsta se poate spune si despre noi, atunci când trecem printr-o astfel de stare, când simtim că ni s-au înecat toate corăbiile si că am intrat într-o perioadă gri: simtim că toate ni se întâmpă doar nouă. În realitate, avem tendinta de a le retine cu precădere.
Si eu am o adresa de mail. Dacă vrei, putem "vorbi". :)
Se spune, dragă Septembrie că psihologul cel mai bun este omul din tren, cel pe care nu-l cunosti, căruia îi spui povestea vietii tale si care se duce cu ea într-o lume necunoscută nouă, securizată printr-o tangentială întâmplare.
RăspundețiȘtergereSi noi, pe aici, suntem niste oameni din tren, doar că putem poposi cât dorim, ne putem retrage si întoarce când dorim si suntem relativ necunoscuti. Dincolo de dezavantaje, avem si marele avantaj al unui anonimat aproximativ.
Important este, Septembrie, că suntem aici. :)
Se pare, că până la urmă la capătul firului...este cineva....Și nu pot decât să vă mulțumesc...
RăspundețiȘtergere@Zorro, culmea este că nu se întâmplă nimic negativ...
Dar, mă bucur că sunteți aici...
eu iti ofer o imbratisare!!!
RăspundețiȘtergerecu multa multa dragoste!
Revin-o, intr-o ora ,o zi , o luna ...revin-o fii tu cea care radeai zgomotos ,cea care visai in culori, toti am avut pasaje scrise cu cerneala durerii si cei de langa noi nu au bagat de seama ,sau poate ei sstiu sa se iubeasca pe ei.Invata sa fii libera in tot ceea ce faci fii prezenta in inima ta in fiecare clipa, iubeste-te pe tine mai intai si apoi ofera celorlalti ceea ce isi doresc. Revin-o pentru ca viata este facuta din bine si rau ! din frumos ssi urat! din tot ce vrei tu..
RăspundețiȘtergere@Loredana, mulțumesc!
RăspundețiȘtergere@CT, o să revin...promit!