Păstrez: amintirile copilăriei ca să nu uit de unde am plecat ...
Mi-aş fi dorit: să nu mă nasc în România
Nu-mi place: furia din mine.
Mă tem: de indvidie
Aud: mereu lamentări și atât…
Îmi pare rău: că nu mai pot iubi.
Îmi place: senzația din vis atunci când visez că zbor.
Nu sunt: veșnic tânăr.
Dansez: doar în gând
Niciodată: nu o să mă întorc împotriva mea.
Par: un copil cu inimă de om mare.
Plâng: am uitat ce gust are
Nu-s niciodată: fericit.
Nu-mi place la mine: că mereu mă pun pe locul doi și uit de mine
Sunt confuz: când mă trezesc.
Am nevoie: de oameni buni.
Ar trebui să: învăț să iubesc din nou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
Mie îmi place România. Mă bucur că m-am născut aici si, dacă as vrea să trăiesc în altă tară, as pleca, dar mi-ar fi tare dor.
RăspundețiȘtergereDacă nu m-aș fi născut aici, nu mi-ar fi fost dor...logic nu? Îmi place și mie România, însă cu o limită..
RăspundețiȘtergereDar, voi ceilalți...nu mai știți să vă jucați? Unde sunt copii din voi?
RăspundețiȘtergereDacă nu te-ai fi născut aici... Andrei Plesu scria nu poate aprecia suficient pitorescul unei tări cel care trăieste în ea.
RăspundețiȘtergerePrin urmare, dragă Septembrie, ai fi apreciat mai mult această tară, dacă nu te-ai fi născut aici. Dar, cine stie? Poate nu ai mai fi avut acelasi farmec. E garantat românesc. :)
RăspundețiȘtergereSi eu mă tem de invidie, dar nu de invidia pe care mi-ar purta-o cineva (n-ar avea motiv), ci de invidia din partea mea. E urâtă, urâteste si...doare.
RăspundețiȘtergere