luni, 28 iunie 2010

Leapşa lui Zorro..

Păstrez: amintirile copilăriei ca să nu uit de unde am plecat ...

Mi-aş fi dorit: să nu mă nasc în România

Nu-mi place: furia din mine.

Mă tem: de indvidie

Aud: mereu lamentări și atât…

Îmi pare rău: că nu mai pot iubi.

Îmi place: senzația din vis atunci când visez că zbor.

Nu sunt: veșnic tânăr.

Dansez: doar în gând

Niciodată: nu o să mă întorc împotriva mea.

Par: un copil cu inimă de om mare.

Plâng: am uitat ce gust are

Nu-s niciodată: fericit.

Nu-mi place la mine: că mereu mă pun pe locul doi și uit de mine

Sunt confuz: când mă trezesc.

Am nevoie: de oameni buni.

Ar trebui să: învăț să iubesc din nou.

6 comentarii:

  1. Mie îmi place România. Mă bucur că m-am născut aici si, dacă as vrea să trăiesc în altă tară, as pleca, dar mi-ar fi tare dor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă nu m-aș fi născut aici, nu mi-ar fi fost dor...logic nu? Îmi place și mie România, însă cu o limită..

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar, voi ceilalți...nu mai știți să vă jucați? Unde sunt copii din voi?

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă nu te-ai fi născut aici... Andrei Plesu scria nu poate aprecia suficient pitorescul unei tări cel care trăieste în ea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Prin urmare, dragă Septembrie, ai fi apreciat mai mult această tară, dacă nu te-ai fi născut aici. Dar, cine stie? Poate nu ai mai fi avut acelasi farmec. E garantat românesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu mă tem de invidie, dar nu de invidia pe care mi-ar purta-o cineva (n-ar avea motiv), ci de invidia din partea mea. E urâtă, urâteste si...doare.

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...