luni, 21 iunie 2010

Cum e corect?

Am văzut filmul "You Don't Know Jack" cu Al Pacino. Care mi-a ridicat numeroase semne de întrebare. Și nu știu cui să îi dau dreptate, nu știu care este adevărul aici. Așa că vin și vă întreb: voi ce părere aveți de eutanasiere, de moartea asistată de un medic? Avem dreptul acesta, de a alege să curmăm suferința? Avem dreptul de a spune STOP? Dincolo de suferința familiei, ținând cont de cel ce suferă...de cel ce își dorește să moară...are el dreptul acesta? Cine totuși ne dictează ce e corect și ce nu? Nu ne întreabă nimeni dacă vrem să ne naștem...în schimb nu avem dreptul să murim când alegem....Eutanasierea este oare o moarte demnă? Sau mai demn este să mori în chinuri? Cât merită viața trăită, prins inert într-un cărucior, depinzând total de cei din jur?

11 comentarii:

  1. E o temă foarte sensibilă si cred că orice opinie fermă cu privire la alegerile altora e putin ipocrită. În ceea ce mă priveste, acum vreau să cred că as avea puterea să nu mă sinucid, dacă as fi într-o astfel de situatie. Eutanasia e suicid si cred că e o cedare si un păcat. Ultimul păcat, cel de care nu mai poti scăpa prin spovedanie. Îngrozitor. Vreau să cred că as răbda până la capăt.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce-i drept, poate fi si crimă, dar cred că asta nu intră în calcul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Corect ar fi să nu ajungem în această situaţie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce stim noi ce e corect? Doamne fereste!

    RăspundețiȘtergere
  5. Aș vrea să văd un singur om în stare să aibă o opinie fermă și motivată...indiferent de cât de ipocrită ar fi... " Eutanasia e suicid si cred că e o cedare si un păcat." Oare totul se reduce până la urmă la credință? Cine ne spune ce e corect și ce nu? De ce e demn să mori în chinuri? Am învățat să nu mă feresc să vorbesc despre moarte...face parte din noi, așa cum face parte și fericirea și iubirea.....așa cum avem dreptul să căutăm fericirea sau iubirea, de ce evităm subiectul moarte? De ce totuși avem sufletul să eutanasiem un animal..?
    Și da, intră în calcul și crima. De fapt pentru asta a fost acuzat... Tare mult mi-aș dori să vedeți filmul...
    Unii văd în sinucidere curaj, alții lașitate. Prin natura noastră, ar trebui să fim în stare să mergem până la capăt, indiferent de cum o fi drumul și până la urmă, cine ne spune că dincolo de sfârșitul drumului nu e cu putință să îți duci suferința mai departe....Sunt într-o mare dilemă..

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie mi se pare că lumea e plină de oameni care au opinii ferme, chiar rigide si ipocrite. Când e vorba despre viata sau moartea altcuiva, nu poti fi atât de categoric,iar când e vorba despre o decizie pe care, în mod ipotetic, ai putea să o iei, te poti da demn, curajos, dar ai putea ca, într-o sitatie reală, să uiti de demnitate si de curaj.

    RăspundețiȘtergere
  7. De ce totul se reduce la credintă? Eu cred, din contră, că prea putin ne ridicăm la credintă. Între păreri viciate si credinte încercate în mii de ani, le-as alege pe cele din urmă, dacă nu as fi atât de superficial.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, clar, într-o anumită situație se prea poate să uiți de curaj și demnitate. Cât despre credință, cred că vroiam să subliniez de fapt, că ne întoarcem spre ea, doar atunci când avem nevoie, în rest de târâm de pe o zi pe alta, fără niciun gând....De ce crezi că suntem tot mai superficiali?

    RăspundețiȘtergere
  9. Chiar tu ai spus. Ne întoarcem la credintă doar când avem nevoie de ea. Nu înseamnă asta superficialitate a credintei, oportunism? Nu ar fi o problemă, dacă ne-am întoarce la credintă atunci când ne simtim slabi. Problema e că, uneori, cu toată slăbiciunea noastră, ne credem puternici si, în naivitatea noastră, ne credem mai mici sau mai mari dumnezei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Iti recomand sa citesti aceasta postare:
    poate ca da un raspuns...

    http://desprecancer.wordpress.com/2010/06/17/pu%C8%9Bina-psihanaliza/

    RăspundețiȘtergere
  11. @Virtualkid...exact despre asta e vorba...cine decide ce e corect și ce nu și ce drept au alții să decidă în locul tău, atunci când tu nu o mai poți face...Mulțumesc pentru sfat...din nou o poveste tristă și adevărată pe care, recunosc nu o cunoșteam..Mă întreb cât este curaj și cât este durere...

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...