marți, 4 mai 2010

Timpul


Asculta mai multe audio Muzica


Iarba înaltă, pătată de roşul macilor, se unduia uşor în bătaia vântului. Netulburat, azurul cerului, stăpânea peste tot şi peste toate. De undeva, apăru lângă mine un tânăr ciudat, îmbrăcat în toate culorile posibile: "Bună, eu sunt Timpul !" Imposibil, timpul e bătrân, foarte bătrân- mi-am spus. M-a luat deoparte sub umbra unui pom şi mi-a spus: "Eu îmi trag tinereţea veşnică din tinereţea voastră, a oamenilor. Atunci când deveniţi maturi, nu mai am nevoie de anii voştri şi vă las să îmbătrâniţi. În schimb vă dăruiesc înţelepciune şi uneori linişte. Bucuria şi fericirea voastră v-o măsor tot eu, iar cu iubirea vă amăgesc când şi când. Exist în infinit, culorile mele vor fi veşnic vi, anii mei mereu tineri....."

3 comentarii:

  1. Da, ce trece nu neaparat imbatraneste, f.corect.
    Mi-a placut trimiterea ta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Astept. Inca mai am timp. Daca el nu imi va fi potrivnic.

    RăspundețiȘtergere
  3. @fluture...intotdeauna o sa ai timp. Depinde doar de sufletul tau, sa ramai la fel

    RăspundețiȘtergere

Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...