II

Într-o tavernă din Londra, pe 24 iunie 1717, membrii a patru loje londoneze, se reunesc și pun bazele Marii Loje din Londra. Însă nu rămâne singura lojă, formându-se și, de exemplu, Loja din York a vechilor masoni.  Marea Lojă era formată din oameni ai legii și clerici. Primul administrator general a fost Anthony Sayer, urmat de George Payne, apoi de Jean Theophile Desaguliers, slujitor al Bisericii anglicane și capelan al prințului de Wales. De asemenea, membru al Royal Society, o societate academică formată din oameni eminenți.........majoritatea membrilor ei devenind masoni (anul 1720). În anul 1721 îi cere lui James Anderson să reînoiască vechile îndatoriri ale masonilor operativi, în 1723 publicându-se la Londra “The Constitutions of the free masons”.  Noua constituție proclama pluralismul și fraternitatea dar în anumite condiții. Cei fără religie și ateii erau îndepărtați de lojă. Pentru masoni, Dumnezeu era Marele Arhitect al Universului. Însă, în virtutea credinței, regăsim aici și evreii sefarzi (evrei de origine spaniolă). Dacă la început, inițierea consta în instuirea ucenicului, acuma aceasta se transformă într-un ritual mult mai bogat (1730). În anul 1738 apare Marea Lojă din Franța compusă din nobili, clerici și burghezi. În jurul anului 1773 apare rivala, Marele Orient al Franței în fruntea căreia este instalat Ludovic-Filip, duce de Chartres, apoi duce de Orleans. Voltaire și Montesquieu promovează deismul- orientarea potrivit căruia Dumnezeu e doar o cauză primară, el neavând nicio intervenție în viața societății ori a naturii. Astfel apare credința în rațiune, omul iluminat. Însă francmasoneria își atrage și dușmani. Inchiziția îi condamnă, sediile sunt jefuite, în unele țări sunt interziși, sunt blamați. Francmasoneria adună oameni de toate naționalitățile, protejând secrete. Biserica catolică se opune și ea. Francmasoneria se extinde în Germania, în Italia. Regi și Biserici se simt amenințați. Revoluțiile se pun pe seama masonilor.  Cercurile lor devin închise, începând practicarea ritualelor de inițiere. Clasele sociale înlesnite sunt marea majoritate a lor. Încet, francmasoneria se eliberează de legăturile religioase. Secolul al XIX  ne aduce un Napoleon Bonaparte care are nevoie de sprijinul masonilor, cu mențiunea că fratele său Joseph este administratorul Marelui Orient al Franței. Ludovic al XVIII-lea îi tolerează, iar regele Carol al X-lea dimpotrivă. În anul 1849 Marele Orient adoptă francmasoneria ca fiind filosofică, progresistă, care are drept obiect cunoașterea științei, a universului cu deviza: “libertate, egalitate, fraternitate”. Dispare cu totul credința în Dumnezeu, ceea ce duce la mari certuri între loje, apărând masoni deiști și pozitiviști, cearta fiind cunoscută sub numele de “cearta Marelui Arhitect al Universului”. Liga Franceză a Învățământului a fost întemeiată de Jean Mace, susținut puternic de lojele masonice. Cea de-a treia Republică proclamată după înfrângerea lui Napoleon, aduce episodul Comunei din Paris, consiliul numărând 16 masoni din cei 17 aleși. Vă spune ceva? Ne apropiem de adevăr?