„Ce mână îți alegi?”

Poftim, am pumnii strânși la spate, alege…..Hmm…cam ce-aș putea ascunde? Vise, dorinți, daruri, sfaturi, bunătăți, nimic….Tu ce ai vrea să găsești? De fapt, ce cauți? Pe mine? Sau pe tine? Totul e început, cuprins și sfârșit. Scris mai bine sau mai prost. Mai inspirat sau mai fără idei. Totul începe cu un vis potrivit într-o privire…o atingere…o stare. E acel cuvânt care se scrie iubire. Bătăi de inimă la unison, emoții dulci, căutări și descoperiri…Apoi, începe să ți se facă dor, din când în când mai guști din început…și te minți tot mai des. Ești primit apoi, izgonit. Ești dorit și totuși nu. Te întorci la început și îți dai seama că ai greșit drumul. Vrei să-l continui și nu mai ști pe unde s-o apuci….. Îți vine în minte: Care este sensul vieţii? O întrebare ridicolă și formulată greșit! Nu poți generaliza și nu ești în stare să prinzi esența. Te ascunzi într-un colț și vezi cum scazi, din ce în ce mai mic, până rămâi fără valoare. O valoare câștigată dintr-un început…Altă iluzie. E la fel, nu s-a schimbat nimic. Eu sunt tot aici, tu la fel. Ce lipsește? Poftim, am pumnii strânși la spate, alege…..În primul….nimic, al doilea…..nimic.